Daca n-am avea un grad de fariseism in noi, am recunoaste ca toti avem pacate, ca totI gresim la un moment dat. Doar sfintii au sufletul precum cristalul. Foarte putine dintre persoanele condamnate de justitie isi recunosc vinovatia. Se considera victime nevinovate, iar sentintele ar fi erori ale judecatorilor. Nici un condamnat nu marturiseste ca a gresit si nu-si cere iertare. Judecatorii nu-si fac nici ei mea culpa, chiar daca mai calca stramb. Ministrii justitiei recunosc faptul ca Justitia nu are credibilitate si nu genereaza dreptate, ceea ce reprezinta un pericol pentru statul de drept. Nu declaratia unuia sau altuia pun statul de drept in pericol, ci sistemul juridic insusi, care nu reuseste sa ia hotarari intr-un interval rezonabil. Procesele sunt tergiversate chiar cu zecile de ani, formalitatile de derulare sunt trenante, procedura presupune cu mult mai mult timp decat prezentarea probelor si a martorilor, iar executarea sentintei definitive si irevocabile lasa de dorit, astfel ca petentul prezinta decizia favorabila sI totusi nu poate sa-si intre in drepturi. Cunosc un caz din Mirsid care a obtinut decizie de la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, insa a ramas nepusa in aplicare de trei ani. Practica judiciara scapa prea multe astfel de situatii in care justitia produce nedreptati. Vezi cazul de azi in care medicul Mircea Sorin Pasca a comis 121 de infractiuni de luare de mita doar in 11 zile si nu este arestat. Codul civil functioneaza de un an si s-a dovedit a fi gresit in unele puncte, iar de la 1 februarie va intra in vigoare noul Cod Penal, votat de Parlament in urma cu cinci ani si tergiversat de doi ani. Suntem de zece ani in NATO si de sapte ani in Uniunea Europeana, insa iata ca avem indoieli ca suntem un stat de drept si ca justitia este transparenta si corecta. Poate ca ar fi bine sa renuntam la legi si la sistem. Justitia este scumpa si ineficienta. Poate ar trebui sa revenim la justitia din evul mediu, cand faceam dreptate dupa cutuma si dupa precedentul judiciar. Ar fi o idee!