Chiar daca a fost un lant de sarbatori, Andrei nu a simtit bucuria lor. Pentru ca acum sase ani de zile un vaccin pacatos i-a bulversat sanatatea. Andrei Serban, de pe Aleea Astrei, din Zalau, sufera de o boala rara, cunoscuta cu numele de autism. Potrivit Violetei Milas, directorul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Salaj, in evidentele institutiei sunt inregistrate 51 de cazuri de cazuri la nivel de judet.
Mama copilului, Gianina, nu vrea sa arunce mantia vinovatiei pe umerii nimanui, dar spune ca pana la varsta de un an si opt luni, copilul sau pronunta cu claritate cuvintele. In primele luni dupa vacci- nare, Andrei a inceput sa vorbeasca tot mai dezlanat. A fost dus la medic, insa doctorul a asigurat-o pe mama ca baiatul nu are nimic si ca „asa sunt baietii, mai lenesi”. Copilul avea tot mai multe iesiri din normalitate, asa ca a fost dus pentru consultatii la Cluj-Napoca. Aici, lovitura de traznet. Medicii le-au dat parintilor tulburatoarea veste ca Andrei sufera de autism, precizand, totodata, ca boala nu este conge-nitala, ci a survenit, cel mai probabil, in urma administrarii vaccinului. Sa fim bine intelesi, nu din cauza administrarii deficitare, ci pentru ca organismul micutului nu a reactionat normal la vaccin.
De aici incepe calvarul. Gianina Serban ne povesteste cu lacrimi in ochi ca merge de mai multe ori pe an cu copilul la Cluj pentru investigatii si tratamente. Tratamentele sunt foarte costisitoare si asta face gauri adanci in bugetul familiei Serban, si asa destul de subtire, dat fiind faptul ca numai pentru pampers pentru Andrei cheltuieste 4.000 de lei pe an. Una din variantele tratamentului costa o mie de euro pe luna. Desigur, familia Serban nu-si permite sa achizitioneze medicamentele. In nadejdea ca starea sanatatii lui Andrei se va ameliora cat de cat, parintii au facut comanda la medicamente pe baza de plante in Statele Unite ale Americii. Insa mare lucru nu a inteles nici din acest tratament. Ingrijorator pentru familia Serban este faptul ca din luna septembrie a anului ce tocmai s-a incheiat, starea sanatatii lui Andrei se inrautateste pe zi ce trece. Crizele sunt tot mai dese. Copilul isi da palme intruna, se izbeste cu capul de pereti, de dulap, de tot ce intalneste in cale si tipa ca din gura de sarpe. Unii dintre vecini sunt ingroziti, altii accepta tacit situatia. Asta este convietuirea la bloc.

Andrei are dreptul la un spatiul sau, dar nu l-a primit
Apartamentul in care locuieste familia Serban, compusa din cinci suflete, nu are decat 31 de metri patrati. Asta ar veni in jur de sase metri patrati de persoana. Maria, fetita de doi ani si jumatate a familiei Serban, prefera sa doarma la bunica. Raul, elev in clasa a VII-a, incearca sa retina lectiile de la ora de predare, pentru ca acasa, din cauza crizelor fratiorului sau, nu poate sa se concentreze asupra temelor. Exista Legea nr. 448 din 2006, care, printre altele, prevede ca „persoanele cu handicap grav beneficiaza de dreptul la acordarea unei camere de locuit, suplimentar fata de normele minimale de locuit prevazute de lege, pe baza contractelor de inchi-riere pentru locuintele care apartin domeniului public sau privat al statului, ori al unitatilor administrativ-teritoriale ale acestuia”. Apartamentul familiei Serban, chiar daca este trecut pe numele celor doi soti, apartine bancii. Gianina si sotul ei l-au cumparat prin credit si, timp de un sfert de secol, vor plati rate la banca dupa el (o suta de euro pe luna). In cateva randuri, mama copilului a apelat la autoritatile locale, cu speranta ca va obtine un spatiu care sa corespunda cat de cat nevoilor actuale ale familiei. Reprezentantii Primariei Zalau i-au taiat din start elanul, spunand ca daca are un apartament, proprietate personala, nu mai poate primi o alta locuinta, nici chiar prin Agentia Nationala de Locuinte (ANL). Numai ca, asa cum spuneam, deocamdata apartamentul apartine bancii. Situatia este disperata pentru mama lui Andrei, dar si pentru intreaga familie. A apelat si la Directia Generala pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Salaj. Dupa o prealabila ancheta sociala la locuinta, de la DGASPC i s-a propus sa prezinte cazul in fata comisiei care se va intruni in data de 14 ianuarie.
Daca viitorul lui Andrei va ramane, in continuare, sumbru, ori o mult asteptata raza de lumina ii va iesi in cale, asta depinde de membrii comisiei. Gianina Serban mai trage nadejde.

Andrei sterge lacrimile mamei
Unii apropiati si chiar unele autoritati i-au sugerat Gianinei sa-l institutionlizeze pe Andrei. Dar vorba din popor, „mama-i mama, nu muiere”, si Gianina deocamdata nu vrea nici in ruptul capului sa renunte la copil. „E al meu si il iubesc asa cum este”, ne spune, printre lacrimi, mama. Andrei observa ca mama sa plange si se repede la ea sa-i stearga lacrimile, facandu-i, totodata, semne sa nu mai planga. Asa se intelege mama cu copilul. Cand fiului i se face foame, aduce farfuria mamei, iar cand vrea sa iasa la plimbare ii arata incaltamintea. Pret de aproape un ceas, cat am stat ieri la familia Serban, nu l-am vazut pe Andrei razand. In schimb, s-a apropiat de noi, cu un vadit sentiment de afectiune, vrand a ne spune: „Mai stati, nu plecati!”.

Post Views: 49