Va curge lapte si miere, in acest an, prin primariile conduse de edili USL. Ca doar in acest an oamenii sunt chemati de doua ori la urne. O data va fi la sfarsitul lunii mai, pentru votarea listelor de partid cu europarlamentari si pentru referendumul pentru modificarea Constitutiei. Badea Vasile din Poiana Blenchii sau tanti Florica din Rastoci, care nu are electricitate, si implicit nici TV sau radio, in casa sa acoperita cu paie, nu stie cine-i si ce face Corina Cretu sau Monica Macovei si nici cu ce se mananca Constitutia. Vor fi chemati sa voteze. Este dreptul lor, la fel ca al fiecarui cetatean roman. Dar ne intrebam logic daca stiu ce sau pe cine voteaza si cum decid pe ce casuta sa puna stampila. Într-o comuna mica din judetul nostru oamenii voteaza in functie de relatiile de prietenie sau de indatoririle pe care le au fata de sefii organizatiilor locale. Acesta este si criteriul dupa care se lipesc afisele pe portile gospodariilor. Mai mult, am auzit alegatori care spuneau „trebuie sa-l votez, ca daca nu ma pun rau cu X sau Y”. Dar de unde stie daca ai votat si cu cine, intreb? „Pai stie, ca sestop_coloana uita pe liste daca am fost la votare. Si m-a intrebat daca am cu ce sa merg la alegeri, ca daca nu am vine dupa mine cu masina. Si stie cate voturi trebe sa aiba, ca doar s-a inteles cu oamenii si stie cati i-au promis!”, este raspunsul alegatorului de la tara. Asa merg lucrurile in campaniile alectorale din mediul rural si in comunitatile mici, unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea, iar voturile sunt putine si pot fi controlate. S-a dus vremea galetilor, a alimentelor si sosetelor. Acum cei care organizeaza campanii electorale trebuie sa depuna eforturi suplimentare pentru a-i convinge pe votanti sa puna stampila „unde trebuie”. Spritul de dupa alegeri este o practica inca valabila.