Cel mai rosu partid din tara sufera, in ultima vreme, de o acuta hemoragie de cadre. Rand pe rand, zeci de parlamentari PSD au parasit, precum rozatoa-rele, o corabie ce pare din ce in ce mai subreda. Nu e cazul insa sa plangem la capataiul PSD-ului. Si-au facut-o cu mana lor acceptand, de-a lungul anilor, adeziuni din partea unor indivizi cunoscuti mai mult pentru dosarele din justitie, decat pentru mape profesionale decente. I-au primit, i-au protejat, le-au facut rost de „neinceperi ale urmaririi penale” sau de contracte grase cu statul. O afacere de reciproc avantajoasa pentru ca o buna parte din banii acestor intelopi cu gulere albe si carnet de membru de partid ajungeau in bugetele pentru campa-nii electorale. Si Doamne cum mai colorau toti stalpii, peretii si copacii patriei cu afise rosii si saturau toti beneficiarii de ajutor social cu mici si bere!
Vreme de mai bine de-un deceniu, PSD-ul autoproclamat de stanga s-a confundat in mentalul colectiv cu opulenta si protectio-nismul exagerat al afaceristilor dubiosi. In repetate randuri, electoratul (pana si cel traditional) se intreba confuz cum poti sa ai un presedinte fondator „sarac si cinstit”, iar ceilalti lideri sa se afiseze ostentativ cu gipane de zeci de mii de euro, parcate intr-unul din garajele celor sase – sapte case. Cu pretentii de aparatori ai celor multi si de promotori ai egalitatii de sanse si in fata legii, pesedistii nu aveau nici o problema in a pune deasupra legii interesele unor membrii de partid. Iar acesti indivizi n-au avut nici o mustrare de constiinta in a trece de partea celor care pot sa-i tina departe de justitie sau sa le umple buzunarele. Si chiar daca, pe termen scurt, aceste dezertari penibile vor dauna PSD-ului, pe termen lung acest urias cu picioare de lut al politicii postdembriste are in sfarsit, voit sau nu, ocazia de se reforma. O situatie noua pentru un partid care se poate indrepta inspre colaps, sau, in functie de capacitatea noului lider, Victor Ponta, inspre o atat de necesara modernizare.