La inceputul anilor 60 ai secolului trecut, la Biblioteca Judeţeană al cărui patron spiritual devenise din 1954 scriitorul sălăjean Ioniţă Scipione Bădescu, m-am aplecat cu interes şi pasiune să-i cercetez viaţa şi opera, puţin cunoscută datorită vremurilor intunecate ale unui imperiu sortit pieirii, şi am aflat cu satisfacţie activitatea cărturarului, gazetarului, folcloristului, revizorului şcolar, publicistului, poetului şi iubitor de ţară, pe care o visa intreagă, măreaţă şi puternică.
Fecior de preot dintr-o familie numeroasă, născut la Răstolţul Mare, inzestrat cu multă carte, cu studii la Budapesta, unde publica la 21 de ani primul volum de poezie, devenind un fecund gazetar, la „Concordia”, „Familia”, „Curierul Roman” la Botoşani, „Convorbiri literare” la Iaşi şi „Timpul” la Bucureşti, prieten şi colaborator fiind cu Mihai Eminescu şi cu I.L.Caragiale. La varsta de 20 de ani, I.S. Bădescu este ales membru al Societăţii „Junimea”, avand carnetul cu numărul 35.
Persecutat in Imperiul austro ungar, după un stagiu vremelnic la Bucureşti, I.S. Bădescu se stabileşte la Botoşani unde scoate „Curierul Roman”, după ce caţiva ani a fost revizor şcolar in judeţele Neamţ, Suceava, Botoşani şi Dorohoi. S-a remarcat ca un aprig susţinător al romanilor in lupta pentru independenţa de stat, elogiind prin versurile sale eroismul armatelor romane in victoriile de la Plevna, Griviţa, Vidin şi Smardan. A rămas ca etalon celebra poezie „Trompetele răsună” a lui I.S.Bădescu, pe melodia lui Gavril Muzicescu, care a incantat generaţii de elevi atat din mediul urban, cat şi de la sate.
Nu trebuie să se dea uitării relaţiile apropiate cu Mihai Eminescu, cu care a fost solidar permanent, mai ales in perioada suferinţelor poetului la Botoşani. Credincios „Luceafărului”, a organizat la Botoşani o serie de spectacole, serate, activităţi festive, unde sumele de bani stranse erau donate subtil şi cu eleganţă pentru poetul nostru „Fără de pereche”. Riscand să fie arestat de către autorităţile austro-ungare, I.S.Bădescu trece clandestin graniţa şi este prezent la procesul Memorandiştilor de la Cluj, făcand propagandă pentru eliberarea celor a căror vină era că sunt ai neamului romanesc.
Au trecut decenii şi iată-ne in postura ca acum in 2011 să ştergem de pe frontispiciul Bibliotecii Judeţene din Zalău numele celui care, timp de 57 de ani, a fost un simbol al „Ţării Silvaniei”. Intenţia dură şi malformată a celor care vor să-l treacă in uitare pe I.S.Bădescu este un act de injustiţie.
Ambiţia unei părţi a conducerii Bibliotecii Judeţene de a-l debarca pe I.S. Bădescu este cusută cu aţă albă, interesul fiind numai de natură subiectivă, unde relaţiile personale şi de castă vor da caştig de cauză. Numai că atunci se va dovedi nimicnicia omului fără verticalitate.
Directoarea bibliotecii, Florica Pop, a renunţat
Contactată telefonic, Florica Pop, directorul Bibliotecii Judeţene Sălaj, ne-a declarat că, din cauza numeroaselor interpretări, procedura de schimbare a numelui instituţiei a fost sistată. „S-a stopat totul. Sunt lucruri care afectează mulţi oameni in mod direct”, a precizat Pop, menţionand că nu doreşte să comenteze acuzaţiile profesorului Ivănescu de „interes de natură subiectivă” şi „relaţii personale” a unei părţi a conducerii bibliotecii pentru schimbarea patronului spiritual Ioniţă Scipione Bădescu cu Vasile Avram. Acuzaţii de acest gen, puse pe seama unei prietenii intre Florica Pop şi Felicia Avram, de profesie bibliotecar, văduva poetului Vasile Avram, au fost vehiculate şi in presa centrală. La dezbaterea publică organizată de conducerea bibliotecii cu acest prilej, Florica Pop a răspuns că aceste acuzaţii sunt neintemeiate, pur subiective, şi au făcut mult rău Feliciei Avram. Directorul Bibliotecii a menţionat că nu este vorba despre „a-l arunca la gunoi” pe Ioniţă Scipione Bădescu, ci de necesitatea schimbării denumirii instituţiei, pe motiv că de-a lungul timpului au existat erori in scrierea denumirii instituţiei.

Post Views: 63