Pe cand ne toceam coatele pe bancile sco-lilor invatam din cartile de istorie ca poporul roman a fost binecu-vantat de „Doamne – Doamne” cu toate calitatile posibile. Harnici, curajosi, drepti, dar mai ales blanzi si cu frica de Dumnezeu – acestea erau adjectivele alipite de cuvantul „roman”.
Sigur ca autorii manualelor „fara alternativa” editate in urma cu 15 – 20 ani (de peri-oada pre democratie originala nici n-are sens sa mai vorbim) nu vizi-onau „Stirile de la ora 5” sau nu au avut ca bibliografie ziarele de scandal. Altfel ar fi avut o cu totul alta parere despre romanasi si ar fi inceput conform precep-telor lui Cioran sa vor-beasca si despre „galbeaza Mioritei”, sau despre defectele struc-turale ale acestui neam. Defecte care sunt evidente in ochii alteritatii care a ajuns sa ne judece ca popor dupa comportamentul roma-nilor care impanzesc acum Europa.
Scuza ipocrita si fariseica „Tiganii sunt de vina” nu face altceva decat sa ne afunde si mai tare in mocirla propriei neputinte si demonstreaza ca suntem total ineficienti la capitolul politici sociale daca nu am reusit din prima jumatate a secolului 19 (cand au fost dezrobiti tiganii) sa-i integram social, cu sau chiar fara voia lor. Am preferat sa-i marginalizam si sa-i lasam la periferie, iar acum, cand o deranjeaza pe tanti Europa, am dori si sa-i renegam. Dar nu-i atat de simplu! Pentru ca Romania nu inseamna doar Cioran, Eliade si Brancusi (apropo, acesti domni au performat mai mult in strainatate decat in spatiul carpato – danubiano – pontic) sau olimpici supradotati, ci si imigranti saraci, hoti de buzunare, criminali si violatori pe maidanele marilor capitale euro-pene. Indivizii astia sunt conform propriei noastre Constitutii la fel de romani ca si scriitorii, artistii sau copiii geniali cu care ne laudam in exces.
Iar atata timp cat ne culcam pe o ureche, iar problemele conatio-nalilor plecati aiurea pe mapamond nu vor fi rezolvate de mai-marii tarii (unii deveniti „mai mari” chiar datorita votul diasporenilor) nu demonstram ca suntem (asa cum ne place sa credem) urmasi demni ai tipilor cu cusme si armuri pe care ii vedem luptandu-se pe Columna lui Traian din Roma, ci mai degraba un popor barbar caruia nu-i pasa de propriii cetateni. Pentru ca daca in antichitate romanii se mandreau cu calitatea de „cetatean”, astazi, spre deosebire de stramosii nostri, noi am ajuns sa ne cerem timid scuze ca „ne-am nascut intre Carpati”.