Nico de Transilvania vrea sa planteze copaci si pe Meses. Muzica si padurile nu ar trebui sa aiba frontiere. Interviu

Nico de Transilvania este numele de scena a Nicoletei Carpineanu, o zalauanca care a plecat in urma cu 20 de ani in Anglia si s-a apucat de muzica. Din fondurile rezultate in urma vanzarii albumului sau muzical, "Be One" a plantat 15.000 de copaci in Muntii Fagaras.

rn

Ea a demonstrat ca daca ai vointa, poti face lucruri bune. Nico de Transilvania isi doreste sa inspire oamenii, de la mic la mare; sa le dea speranta ca exista loc de mai bine, ca putem schimba lucrurile in bine. Iar acest lucru e posibil, mai ales daca ne unim si doboram frontierele.

rn

Nico vrea sa planteze copaci si in Muntii Meses.

rn

Ea spera sa gaseasca si ajutoare in acest proiect si chiar ar dori sa incurajeze persoane doritoare, sa se implice. 

rn

Nicoleta, te rog sa ne faci o descriere a ta.
Ma numesc Nicoleta Carpineanu, m-am nascut in Zalau, in 1980. Studiile le-am terminat la 18 ani in Zalau, unde am facut si munca de voluntariat la orfelinatul din municipiu. Am cunoscut cateva persoane din Anglia si am facut schimb de experienta cu acestea. Astfel ca in anul 1998 m-am mutat in Anglia, printr-un proiect caritabil, dupa ce am terminat liceul de chimie, clasa de informatica.

rn

Ce inseamna Zalaul pentru tine?
Zalaul inseamna locul unde m-am nascut, locul unde am invatat cele mai multe lucruri. Sunt foarte norocoasa ca am avut educatia din Romania, pentru ca la noi in tara educatia se face la un nivel mult mai inalt. Si ma bucura aspectul acesta. Pentru ca mie mi-a placut mereu foarte mult sa studiez, sa citesc. Am studiat filosofie la 14 ani, am fost la olimpiezi: la matematica, chimie, engleza. Aspectele astea nu le-am regasit in Anglia. Zalaul are acest element anume…sunt o gramada de oameni foarte destepti si buni care provin din Zalau. Si mereu o sa respect lucrul acesta la orasul meu.
Am avut oportunitatea de a avea prieteni foarte buni din Zalau care au avut aceleasi idei ca mine. Ne intalneam cu totii in zona postei, povesteam despre cartile pe care le citeam. Cand m-am mutat in Anglia mi-am dat seama ca oamenii de aici nu aveau valorile acestea. De aceea ma bucur ca am avut aceasta experienta la Zalau. Zalau este acasa.

rn

Care a fost momentul definitoriu cand ai decis sa te apuci de muzica?
Din totdeauna am avut o dragoste pentru muzica. De cand ascultam cantecele bunicii ce imi canta melodii de pe vremuri. Parintii mei lucrau la Popasul Romanilor. Tatal meu era bucatar-chef. In fiecare vara acolo se organizau serbari campenesti. Ca adolescenta, mergeam la Cafe Billiard si ascultam muzica noua si mereu colectionam casete cu muzica, imprumutam intre prieteni.
Atatea studii academice am facut in tara, incat am vrut sa fac si ceva creativ. In Anglia am avut aceasta oportunitate. Atunci, am studiat Dance and Performing Arts, Communication Studies, engleza. Prin faptul ca am studiat dans, am inceput sa mixez muzica. Mi-am dat seama ca la petreceri, nu tot timpul ai muzica buna. Asa ca am inceput sa mixez ce imi place mie. Si eram invitata sa mixez la petrecerile prietenilor. De acolo, am mixat pe ale mele. Apoi am fost invitata sa mixez in cluburi, apoi la festivaluri in Anglia, iar de acolo la evenimente din lumea intreaga.
Ca si job, mixez cam de 13 ani. In primii ani, mixam ca hobby. Dar muzica mi-e in suflet din totdeauna.

rn

De unde ideea imbinarii folclorului cu muzica electronica?
La inceput am mixat tot felul de stiluri de muzica. Apoi m-am specializat cu elemente de la noi pentru ca mi-era foarte dor de casa. Eu fiind dintr-o familie de bucatari, am fost crescuta cu gatitul in familie. Si am educat englezii cu mancaruri traditionale de la noi si le gateam tot felul: sarmale, mamaliga cu branza, le aduceam visinata. Si am inceput sa le pun muzica de la noi. De fanfara, cu elemente balcanice. Si asa m-a invitat cineva sa mixez la o noapte balcanica in Brighton, unde locuiesc eu. Am transformat cumva, acest club. Era ca si cum ai merge la cineva acasa la noi, in Romania, cu papusi traditionale, materiale de la noi. A avut un succes maxim acest gen de petrecere. Asta se intampla acum 13 ani.
Am inceput apoi sa mixez in lumea intreaga, cu elemente folclorice. Acum cativa ani, vorbeam cu directorul de la ICR din Londra, care m-a invitat sa mixez la un eveniment. Cum ar fi spre exemplu, sa fii in New York sau Los Angeles pe ringul de dans si sa asculti o piesa de muzica electronica, care sa aiba ceva traditional de acasa. Pana atunci nimeni nu facea chiar stilul acela, asa ca m-am apucat eu sa il fac. Am vrut sa incep cu folclorul de acasa, evident.
Daca ne gandim la Imnul nostru si ce inseamna, sau la Hora Unirii, daca chiar le-am simti cu adevarat sufleteste, ne-am da seama ca daca suntem mai multi care ne unim, cu atata suntem mai puternici. Proiectului meu ii zice "Muzica fara frontiere". Asta inseamna ca fiecare muzica are loc in set-urile mele. Ideea e de a crea unitate si pace macar pe ringul de dans. Muzica uneste pe toata lumea. Ca-i folclorica, ca-i un cantec lautaresc, din Asia, Africa. Eu asta mixez acum; muzica din lumea intreaga. Asta lipseste in lume. Daca ne-am uni cu totii de peste tot, am deveni mult mai puternici si chiar am putea sa avem grija de planeta. Iar muzica e o modalitate superba de a uni oamenii.

rn

Ce crezi ca lipseste la ora actuala in peisajul muzical romanesc?
Intotdeauna e loc pentru nou, in peisajul romanesc. In mod sigur e loc. As vrea sa vad mai multe piese din Romania cu anumite elemente de-ale noastre care sa devina cunoscute in lumea intreaga. Mie-mi plac stilurile cu suflet, rafinate, combinate cu electronic, folcloric. Ascult si mixez, spre exemplu, piese de la Subcarpati, Argatu’, de la oamenii acestia care au luat piese din folclorul nostru. Imi plac si piesele de pe vremuri, mai ascult Compact, din cand in cand.
De aceea am vrut sa fac proiectul acesta pe muzica electronica. Viziunea pe care am avut-o a devenit realitate. Si asta inseamna ca putem cu totii sa ne facem visele realitate. Vreau sa inspir pe altii, sa nasc speranta in sufletul altora. Se poate sa facem lucruri bune. Mai ales tineretul nostru are nevoie de speranta; ca putem sa schimbam lucrurile in bine.

rn

Ce inseamna Anglia pentru tine?
Anglia e a doua casa. Am un baiat de 16 ani crescut, nascut aici, dar foarte legat de Romania. Vine si sta in Zalau, la tara. E foarte mandru de radacinile lui. Anglia e locul unde am reusit sa-mi gasesc o alta parte din mine. Cea artistica. Dar a fost foarte greu sa ma adaptez aici. Ce-mi doresc e ca si Romania sa ofere posibilitatea incat oamenii sa ramana in tara.

rn

Povesteste-ne despre proiectul muzical "Be One".
M-am apucat sa produc muzica de 2 ani, insa sunt DJ de 21 de ani. Intotdeauna am crezut ca nu pot sa fac muzica pentru ca nu am studiile necesare, dar m-am apucat dintr-odata. Am lucrat cu cineva din Anglia si am facut primul cantec, "Hai dupa surori", dedicata surorilor din lumea intreaga.
Am primit o finantare de la FCN, (scrisesem o propunere de finantare) si miracolul a facut chiar sa primesc acest sprijin financiar. Asa am facut albumul "Be One".
E foarte greu sa faci ce-ti place, mai ales daca vrei sa traiesti din asta. Personal a fost o calatorie foarte grea.
Trebuie sa fii dedicat si sa ramai pozitiv cand altii zic lucruri negative. Am primit si eu o gramada de critici.
E important sa ne gasim si persoane care cred in noi. Ideea este ca trebuie sa ne ajutam unii pe altii. Cu totii suntem oameni, avem viziuni, dorinte. Important e sa ne ajutam unii pe altii, cum putem, sa evoluam ca fiinte umane.

rn

O actiune de plantare pe Meses, ar fi cu putinta?
Pentru asta, ar trebui facuta munca de cercetare, sa aflam unde este o zona defrisata care apartine comunitatii. Ideea este ca acesti copaci sa fie ingrijiti pana la maturitate si apoi introdusi intr-o zona de protejare, unde sa nu mai poata fi taiati. Potentialul pentru acest proiect este foarte mare. Si este nevoie de asta, pentru ca avem nevoie sa replantam, sa regeneram mediul. Am distrus foarte mult si nu se mai poate asa. Putem sa organizam acest eveniment la anul si putem sa replantam in primavara, daca gasim pamant. Eu cu mare drag vin in primavara, sau in toamna.
Eu doresc sa plantam copaci doar daca avem siguranta ca acesti copaci vor fi protejati in viitor, introdusi intr-o zona protejata. Asa ca oricine doreste sa reprezinte acest proiect, este mai mult decat binevenit sa se implice si sa ne ajute pentru acest eveniment pe Meses.
As dori sa replantam minim un hectar, ca sa demonstram ca se poate. Dar e de dorit si mai mult. In acest fel, ajutam zonele distruse sa se regenereze. Daca reconstituim aceste zone, avem impact asupra intregii naturi, a florei si faunei.
O alta optiune ar fi sa facem fund-raising, sa cumparam noi pamantul si sa apartina Zalaului. Acest pamant sa fie fundatia de conservare a Zalaului, sa apartina oamenilor. Iar fiecare cetatean sa aiba grija de acea zona.
Acesta e un concept Forest Gardens, pe care doresc sa-l lansez in Brighton; sa facem un fel de Twin City cu Clujul si apoi sa-l extindem de la Cluj la Zalau. Ideal ar fi ca Primaria Zalau sa ne sustina. Dar in caz ca nu reusim, putem avea in vedere si acest concept. Asadar este responsabilitatea noastra de a ne ocupa de regenerarea naturii pe care am distrus-o impreuna. Pentru ca fiecare avem un impact negativ asupra mediului. Eu asta vreau, sa inspiram copiii nostri, tinerii.

rn

Nico de Transilvania a creat o echipa intreaga de voluntari
Acum am o echipa intreaga de voluntari. Si ma refer la oameni din toate domeniile: jurnalisti, designeri, producatori de filme, care fac parte din echipa Forests Without Frontiers.
Sunt multe persoane care fac lucruri bune, dar nu sunt cunoscute. Sau nu auzim de ele. De aceea a fost o decizie mare pentru mine sa ma deschid publicului. Am vrut sa am o viata mai privata, de aceea multi nu stiu despre mine in Zalau. Dar mi-am dat seama ca singura modalitate de a avea impact cu acest proiect e sa ma deschid lumii intregi, iar aceste proiecte sa devina publice, ca sa-i putem inspira pe altii, sa cream anumite modalitati, proiecte, in care si altii sa se implice. Asta a fost ideea. Sunt multe persoane care fac bine, doar ca nu sunt cunoscuti.

rn

Nicoleta, ce le transmiti zalaunilor?
Zalauanilor le transmit multa dragoste, urari de bine, sa nu-si piarda speranta. Sunt mandra ca sunt zalauanca, nu o sa uit niciodata de unde vin si mereu o sa incerc sa ajut cu orice lucrusor care ar putea ajuta Zalaul, comunitatea, Salajul. Vreau sa creem un Zalau unde copiii nostri vor avea oportunitati care sa ii tina acasa. Sa nu mai plecam. Trebuie sa incercam sa ramanem conectati cu lucrurile bune din noi. Sunt foarte conectata cu Zalaul, cu zona unde am crescut.