Lemnul înseamnă bani; presiunea pusă de societatea capitalistă pe pădure este uriaşă. Profitând de legislaţia îngăduitoare (judecătorii tind să-i ierte pe hoţi, pe motive sociale) şi de încetineala retrocedării terenurilor cu vegetaţie forestieră către foştii proprietari, s-au format reţele de exploatare ilegală. Ştiu un caz în care cineva a tăiat la ras trei hectare de pădure chiar a doua zi după ce a primit titlul de proprietate, iar cu banii obţinuţi şi-a ridicat o vilă; n-a plantat nici un puiet. Legile s-au mai înăsprit de atunci, dar tendinţa este aceeaşi; se taie la ras dublu decât se plantează sau se regenerează natural. A scăzut respectul pentru pădure, codrul nu mai este socotit spaţiu sacru, loc de adăpost în caz de război. Pădurea nu mai este soră cu românul, şi nici măcar resursă regenerabilă. Proprietarii pur şi simplu rad arborii de la rădăcină şi lasă terenul în voia sorţii, fără de nici o îngrijire. stop_coloana Reîntoarcerea la respectul pentru natură este obligatorie. În Austria, de exemplu, în pădure nu intră străinul nici măcar cu piciorul, la cules de ciuperci sau mure. La finlandezi nu te atingi de lemne, deşi au aproape două treimi din ţară pădure. La noi, într-n târziu Legea privind siguranţa naţională a fost modificată, statul român s-a decis să-i sperie pe cei care taie pădurile la ras. Nu va reuşi, pînă cînd proprietarii nu vor ţine la pădurea lor şi nu o vor apăra ca pe un bun şi ca pe un simbol al familiei lor şi al civilizaţiei.

Post Views: 72