Potrivit unui sondaj efectuat de Banca Mondială şi BERD, 70 la sută dintre romani sunt nemulţumiţi de calitatea vieţii pe care o au. Totodată, numărul tinerilor intre 19 şi 39 de ani nemulţumiţi de traiul din Romania este de două ori mai mare decat a varstnicilor care sunt de aceeaşi părere. Asta arată că, deşi fiecare părinte speră că măcar copiii lor o vor duce mai bine, după 21 de ani de la ingroparea comunismului copiii ţării o duc mai rău decat părinţii lor. Şi nu e de mirare, intr-o societate care işi neglijează copiii, intelectualii, medicii şi… valorile care au stat la baza formării ei. Foarte rar mai auzi cate un tanăr care spune: „Eu nu vreau să plec in străinătate. Dacă munceşti, poţi să te realizezi şi in ţara ta”. Chiar şi cei care acum caţiva ani susţineau acest lucru, acum işi fac bagajele şi pleacă. Au aflat pe pielea lor că rezultatele şcolare deosebite nu sunt garanţie pentru o carieră de succes, că dacă vrei să faci un copil trebuie să te gandeşti mai inainte dacă-l poţi intreţine, că dacă vrei să ai propria casă trebuie să te pui o viaţă in slujba unei bănci, că oricat de valoroasă ar fi o operă de artă nu va ajunge intr-un muzeu dacă autorul nu are buzunarele destul de pline să cumpere acel loc, că un post bine plătit la stat este ocupat de cel care are pile şi nu de cel mai competent candidat care se prezintă la concurs, că o contribuţie obligatorie la sănătate la stat nu-ţi garantează că vei beneficia şi de serviciile la care ai dreptul, că dacă vrei să devii europarlamentar trebui să fii, ori bogat ca Becali, ori fiică de preşedinte.
Nu ne este mai bine şi nici nu ne va fi, atata timp cat televiziunile ne vor arăta piţipoance ca model de celebritate, cat guvernanţii şi preşedinţii uită in slujba cui sunt puşi in fruntea ţării, cat profesorii – formatorii viitoarelor generaţii – sunt nevoiţi să facă greva foamei, iar medicii şi intelectualii devin marfă pentru export. Pană acum dădeam vina pe tranziţie pentru dezorientarea in care ne aflăm. Dar se pare că tranziţia tinde să se cronicizeze.