Naveta cerşetorilor
Nu se ştie câţi sunt, din cauză că mulţi nu au niciun act, nici pe numele lor, nici pe locuinţă. Cert e că sunt mulţi romii din cartierul Ortelec, împărţiţi în mai multe colonii. Cei mai mulţi locuiesc pe dealuri, la poale de pădure, unde cu greu ajungi şi cu maşina. Singura cale de acces este un drum mlăştinos pe care-l străbat cu căruţele. Alţii locuiesc printre români, pe străzile principale ale cartierului, în case care stau să se dărâme pe ei. Ortelecul e cel mai îndepărtat cartier al Zalăului de centrul oraşului, aşa că autobuzele Transurbis sunt indispensabile locuitorilor, atât celor plătitori de bilet, cât şi mulţimilor de romi care nu au treabă cu regulile sociale. Romii din Ortelec muncesc toată ziua la răscolit gunoaiele din containerele din oraş. Pe lângă această îndeletnicire, pe care o fac şi femeile şi bărbaţii, romii din Ortelec se ocupă şi cu cerşitul.
Ora de venit „la muncă” este cu aproximaţie 8 – 9 dimineaţa, când autobuzele Transurbis care circulă pe linia numărul 11 la 7.40 şi 8.40 sunt înţesate. Rar vezi câte unul, doi, care nu au fost aşa matinali şi iau autobuzul de 9.40. Prima opriere a romilor este în staţia Porolissum, unde coboară majoritatea. De acolo, ceata de romi se împarte în echipe care i-au „în primire” câte o zonă din oraş unde bărbaţii cotrobăie prin gunoaie, iar femeile cu copiii mici stau cu mâna întinsă şi aşteaptă mila trecătorilor. Copiii, mai pofticioşi, dacă te văd cu un măr, o pungă de chipsuri sau napolitane în mână se ţine scai de tine până şi se taie ţie pofta iar ei obţin micul dejun. Alţi copii sunt trimişi să stea lângă plăcintării, mai ales la cele din piaţă sau de la Uz Casnic, unde îţi spun că nu au măncat nimic. stop_coloana Din ce obţin duc şi mamelor lor, care îi supraveghează atent de la distanţă. Ele cer trecătorilor bani, dar şi ţigări. Fumătorii ştiu ce înseamnă ţigara după mâncare…
Seara, după ce au terminat de colindat tot oraşul, din Dumbrava până în Centru şi în Brădet, şatrele de romi îşi dau întâlnire în staţia de autobuz din Porolissum. Dacă e iarnă, programul e mai scurt, până la ora 20.15, când se urcă în autobuz şi pleacă spre casă. Când vremea este mai îngăduitoare însă, pleacă acasă abia cu autobuzul de 21.15 minute. Nu mai ai loc să stai în autobuz de ei. De „parfum” ce să mai vorbim. De cele mai multe ori îşi fac invenatarul în autobuz. Sute de lei, pachetele de ţigări şi sticlele de bere nu lipsesc din bagaje. Bărbaţii cară saci şi plase. Mirosurile sunt grele, aşa că respiri „pe furiş”, tragi puţin aer în piept cu speranţa că nu te îmbolnăveşti până în Ortelec. Zeci de kilograme de mizerii pe care nimeni nu le mai foloseşte le-au depozitat în saci şi le duc spre casă. De cele mai multe ori, seara sunt sub influenţa lichorilor consumate peste zi şi sunt puşi pe scandal. Bineînţeles că nu au nici bilete. Dacă din întâmplare ajungi să te urci pe autobuzul numărul 11 de la ora 21.15, să ştii că ai nevoie de nervi de fier să poţi să rezişti.
Şi povestea se repetă zilnic, iar şi iar, după acelaşi scenariu. Dimineaţa vin cetele gălăgioase de romi în oraş, seara merg romii încărcaţi spre case.
