Nașterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică

Dragi cititori, astăzi credincioșii de rit bizantin și latin sărbătoresc Nașterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică, așa cum este cunoscută în popor.

Din punct de vedere istoric, nașterea Mariei este datată între anii 19 și 22 î.Hr., ca urmare a rugăciunii și credinței părinților săi, Ioachim și Ana, care au promis lui Dumnezeu că, dacă vor avea un copil, îl vor dărui Lui. Potrivit tradiției, atunci când Maria a împlinit vârsta de 3 ani, părinții au dus-o la templu, acolo unde a rămas până la aproximativ 15 ani.

Nașterea Maicii Domnului este considerată de Sfinții Părinți ai Bisericii drept momentul istoric în care a început mântuirea neamului omenesc din captivitatea păcatului originar.

Această zi nu este o sărbătoare vestită cu trâmbițe, ci una care trebuie trăită în adâncul inimii, ca o bătaie discretă la ușa sufletului. Nașterea Fecioarei Maria nu este o evocare a unui eveniment bilogic, ci o celebrare a fenomenului mânturirii – fapt care ar trebui să fie prima prioritate a fiecăruia dintre noi.

Puțini mai credem astăzi în păcatul originar și-n necesitatea salvării sufletului. Puțini înțelegem că totul se rezumă la respectarea legilor morale instituite de Dumnezeu, în timp ce ignorarea lor implică suferință. Puțini căutăm modelul Mariei ca simbol al maternității și al feminității. Numele de Maria își are rădăcinile în limba ebraică, unde Miriam înseamnă Doamnă, Împărăteasă, cea aleasă, cea frumoasă. Câți mai căutăm astăzi să cultivăm grația, decența, bunul-gust, armonia formelor?

Femeile trebuie protejate tot mai mult de acest torent non-valoric al culturii contemporane hipersexualizate care le transformă în personaje de moravuri ușoare, iar consecințele sunt dezastruoase. Pe de altă parte, feminismul egocentric dezvoltă narcisismul și înșelătorul ideal al indepentedenței. Consumul fructului interzis rezultă în blazare, îmbătrânire prematură, frumusețe trucată și nefericire.

În tot acest context actual, Fecioara Maria ne invită să ne conștientizăm adevărata menire și chipul a ceea ce noi înșine suntem chemați să devenim. Ea ne îndeamnă să ne reorientăm întreaga existență conform valorilor autentice și să ne dedicăm viața Fiului Ei, Christos.

Contemplând-o pe Maria, suntem impulsionați nu doar să o cinstim, ci și să ne asemănăm cu Ea, să credem în ceea ce a trăit pe pământ, să ne încredințăm viețile în mâinile Ei, convinși fiind ca Ea va fi apărătoarea și ocrotitoarea noastră în aceste vremuri de restriște.

Dragilor, trecerea permanentă a Mântuitorului și a Fecioarei Maria prin umanitate au lăsat în urmă o sumedenie de mărturii și dovezi reale care ne invită să le documentăm, să le primim cu inima deschisă, să ne lăsăm cuceriți de ele. Istoria lui Dumnezeu este liniară și rațională, în timp ce istoria noastră este circulară și adesea absurdă, iar felul în care ne raportăm la această istorie ne definește întreaga viață.

Să înălțăm astăzi un gând de recunoștință și drag către Cea prin care Dumnezeu a făcut totul posibil! Să ne trezim din letargie și să ținem aprinsă făclia frumuseții morale!

La mulți ani, celor ce poartă numele de Maria!