N-avem carte, n-avem parte
E de ajuns sa distrugi sistemul de invatamant dintr-o tara ca sa o subjugi. Cetatenii vor fi prea neinstruiti ca sa-si dea seama de ce se intampla direct sub nasul lor. De mai bine de 20 de ani, sistemul educational romanesc sufera schimbari peste schimbari, care au dat peste cap totul, elevi, profesori, piata muncii si, in final, economia. Se nasc generatii de ratati, de oameni care nu stiu incotro sa-si indrepte pasii. Dar statul are pretentii! Are pretentii ca, la asa-zise subiecte de nivel mediu, elevii sa treaca cu brio la Evaluarea nationala, la Bac si, mai nou, la testele pe care le vor da elevii de la gimnaziu si scoala primara. E o zapaceala de asemenea proportii ca nici cei care au incalcit tot sistemul nu mai stiu sa-i dea de capat. Nu-i bai, profita descurcaretii, care fac afaceri pe prostia elevilor. Au aparut meditatiile online. Nu-i de mi-rare ca tot mai multi regreta comunismul. Nu au fost vremuri bune,stop_coloanadar macar sistemul de invatamant s-a dovedit eficient. Nu ieseau tinerii ca pe banda rulanta din scoli, cu diplome smechere, dar incapabili sa faca ceva. Piata muncii era aproape de perfectiune. Tot absolventul avea de lucru. Unde nu-i cap, vai de picioare! Nu s-au priceput multele ministere ale Invatamantului de dupa revolutie sa inchege un sistem eficient, nu se pricep, in consecinta, nici absolventii la nimic, iar angajatorii nu mai pricep nici ei mare lucru. Somajul e mare, locuri de munca sunt, dar sa dai cu tunul nu gasesti omul potrivit.
