Redacția
Din totalul persoanelor cu handicap, in Salaj doar 8,1 la suta au un loc de munca. Cea mai mare parte a angajatorilor sunt rezervati in ce priveste facilitatile oferite de stat.
In pofida faptului ca suntem un popor crestin (sau cel putin asa ne place s-o spunem), ca avem mentalitati europene si punem la indemana angajatorilor facilitati acordate de catre stat, putine persoane cu dizabilitati au un loc de munca. Din varii motive. Unii, la inceput, se tem de confruntarea cu lumea, de intrarea in colectivitate. Altii nu se simt suficient de pregatiti pentru a raspunde cererilor de pe piata muncii. Dar cei mai multi invoca oferta aproape inexistenta pentru persoane cu handicap. Si asta in ciuda multor facilitati pe care statul spune ca le ofera angajatorilor.
Ioan a reusit sa aiba pana acum doua locuri de munca, ca vopsitor in camp electrostatic, dar din cauza crizei a ajuns asemeni multor semeni, in evidentele AJOFM. Ne-a spus ca si-a depus CV-ul la mai multi agenti economici, ca nu mai are sperante de a se reangaja, pentru ca in aceasta perioada oferta de locuri de munca este mult mai mica. Mai mult, s-a aratat dezamagit de faptul ca multi patroni il refuza, din cauza handicapului. Este paralizat pe partea stanga si din acest motiv nu-si poate folosi mana. Nu stie incotro s-o ia, si nici daca poate face cursuri de pregatire intr-o anumita specialitate.
FIRMELE NU CRED IN PROMISIUNI
Sunt in judet 12.558 de adulti cu handicap si 752 copii. Din randul celor adulti, doar 957 persoane sunt cuprinse in campul muncii, marea majoritate ca maseuri si cativa, in constructii. In somaj sunt 36 de persoane care au handicap, 14 dintre acestea femei, 22 barbati. Pentru firmele care angajeaza someri cu handicap sunt stipulate, prin bugetul din acest an, subventii. Dar patronii nu se inghesuie. Unul dintre acestia, Nicu Ceascaiu, de la ProdFizes Jibou, ne-a spus ca nu a avut si nici nu are angajate persoane cu handicap, pentru ca nu are „incredere in oferta de facilitati de la stat”. Credem, ca pe langa latura umana care ar fi solutionata prin angajarea unei persoane cu handicap, nici latura materiala nu ar fi de neglijat. E drept ca la incepul e incomod, ca trebuie sa amenajezi locul de munca in functie de handicapul persoanei angajate, sau ca trebuie sa”lucrezi” si la coarda sensibila a colectivului. Dar sa nu uitam ca acesti oameni nu au nici o vina ca sunt asa, ca si ei sunt ai nostri, ca si ei trebuie sa traiasca. Mai ales ca cei mai multi dintre ei isi doresc sa fie in rand cu lumea.
Ioana Deac
