Un zălăuan dependent de renumitele slot-machines, cunoscute popular în Sălaj drept “păcănele”, a ales să facă dezvăluiri în Graiul Sălajului despre drama pe care o trăieşte. Povestea lui este cutremurătoare, iar detaliile despre ce se întâmplă în lumea obscură a jocurilor de noroc sunt şocante. Textul de mai jos este povestea omului păţit, cuvânt cu cuvânt, intervenţia redacţiei fiind minimă, pentru cursivitate. Am adăugat intertitlurile, pentru a puncta aspectele importante.
Totul începe ca orice atracţie pentru ceva anume. Este mirajul banului câştigat uşor. Viaţa zilnică, problemele familiale, facturile, toate sunt nişte probleme care te omoară. De aceea începi să joci la loto, la pariuri la aparate. Am şi câştigat, ocazional, dar de pierdut am pierdut tot timpul. Atunci când te prinde nu poţi să ieşi cu bani în buzunar. Te întorci a doua zi, sau chiar în ziua respectivă, te muţi în alt loc. Totdeauna pierzi. Joc zilnic, de la două ore la zece ore, în funcţie de norocul pe care-l ai şi banii de care dispui la început. Am jucat şi 10 milioane (lei vechi -n.r.), şi 12 şi 15 milioane. Am şi datorii şi iei de oriunde ca să-ţi satisfaci nevoia de a juca. Simţi că ceva te macină şi fizic şi psihic şi că numai acolo te simţi calm, când îţi bei cafeaua, sau sucul şi nu te conturbă nimeni. Eşti în lumea ta.
Şi-au dat alţii seama înaintea mea că sunt dependent. Familia. Pentru că îţi dezvolţi o abilitate de a minţi şi, totuşi, eşti prins până la urmă, pentru că te pierzi în minciuni. Nu mai ştii ce ai zis ieri şi ce zici astăzi, pentru că iei bani de colo, de dincolo şi încerci să-i acoperi. Şi până la urmă gafezi. Nu poţi să trăieşti numai cu minciuna. Eşti prins la un moment dat. O familie care mai are speranţă în tine îţi pune în vedere, îţi dă de ales. Alţii, care nu sunt aşa de norocoşi ca mine, nu au de ales. La început m-au sprijinit, cu pro-misiunile mele, dar ştii că o să gafezi din nou şi, totuşi, continui.

Jocurile sunt mai rău decât alcoolul

Eu am o problemă şi cu alcoolul şi am încercat să o rezolv. Particip la un grup în Zalău unde merg oameni cu multe tipuri de dependenţă. Asta m-a ajutat. Beneficiind şi de ajutorul celor de la Cluj, am reuşit să-mi stăpânesc această problemă. Dar când încerci să scapi de o dependenţă, ai tendinţa de a cădea în alta, fără să-ţi dai seama. Aşa a fost cu jocurile de noroc. Este o dependenţă mai gravă. Te prinde şi mai repede. Iar sevrajul la aparate este şi de 5 – 6 ori mai drastic. Alcoolul te afectează fizic. Jocurile de noroc te afectează psihic. N-ai nopţi, n-ai zile. Totul se învârte în jurul banilor. Începi cu 5 – 10 lei, mai bei o cafea sau un suc, că-i gratis. Şi numai vezi că se face seară. Mai şi câştigi ceva, aşa că rămâi acolo, nu-i bagi în buzunar banii să pleci. Cu cine am mai vorbit mi-a confirmat – nu ştiu cum se întâmplă – dar când începi se întâmplă să câştigi. Apoi mai poţi câştiga săptămânal, dar bagi mult mai mulţi bani. Nu te poţi opri. N-o să ieşi bogat de acolo. O zi, poate. Dar în trei zile eşti terminat.

Capcanele unei industrii în care alunecă deopotrivă copii, medici, ingineri

Te atrage faptul că se dau bonusuri în primele săptămâni, că în multe locuri se dă cafea gratis, suc, bere gratis, ţigări. Ajungi să-ţi creezi trei dependenţe, fără să-ţi dai seama. E o întreagă industrie. Faptul că sunt bonusuri în primele zile, în primele săptămâni, te încurajează să creşti mizele, să bagi tot mai mulţi bani. Pierd o sută ca să câştige un leu. Asta nu se spune.
Am un băiat mare. Şi de la el am auzit şi am văzut şi eu. Pe mine nu mă deranjează că joacă moşul şi-şi joacă pensia. Şi asta e o problemă gravă, dar sunt foarte mulţi copii. Patima asta nu alege. Poţi să fii medic, poţi fi inginer, toţi cad în capcană. Sunt foarte mulţi în Zalău care joacă. Eu am văzut oameni din toate categoriile sociale. Sunt foarte mulţi. Dar ce vreau eu este să trag un semnal de alarmă, pentru că sunt foarte mulţi tineri care joacă, copii.

Lupta cu “boala”

Copilul meu mă înţelege şi mă sprijină, dar pentru faptul că l-am dezamăgit de mai multe ori şi-a pierdut încrederea în mine. Acum mă lupt în fiecare zi să le demonstrez că pot fi altfel. Am o familie, dar nu am nevoie să mă ascund în spatele ei. Am nevoie de familie lângă mine, dar trebuie să le demonstrez că pot singur să lupt cu problema asta.
Dependenţa de jocuri de noroc te prinde în două-trei luni; depinde de cât de repede câştigi bani, iar dacă câştigi eşti pierdut. Dependenţii îşi dezvoltă abilităţi de a minţi pe toată lumea cu o convingere de ajung să fie crezuţi.
Eu sunt un caz mai fericit, pentru că m-a ajutat problema cu alcoolul. Ştiam ce am de făcut, dar totuşi nu puteam să ies. Singur nu ai nici o şansă să ieşi din asta. Poţi să apelezi la grupul acesta, unde sunt tot felul de dependenţe. Poţi să devii dependent de mâncare, de filme porno, de pariuri, de loterie, de orice. La psiholog mergi degeaba că nu te poate ajuta. De fumat n-are cine să te ajute. În spital, (la dezalcoolizare – n.r.) doctorul îţi spune după ce ieşi de acolo că poţi să bei un pahar din când în când. Este cea mai mare greşeală, exact cum i-ai spune unui om care bagă bani la aparate că poate să mai joace câte 5 lei din când în când, în momentul în care ai făcut asta, te prinde iar, şi mai rău.

O mulţime de copii care se distrug

Văd copii de 16, 17, 18 ani care joacă zilnic. Cu 5 – 10 lei pe care-i fură de la părinţi. Ştiu caz de părinte care-i dă copilului 50 de lei în fiecare săptămână să joace la aparate, neştiind ce pot face jocurile din el. Pentru că băutura e gratis, acolo e ţigara şi în 2-3 ani de zile e gata, dependent de trei lucruri. Sunt foarte multe săli de jocuri şi aparate în oraş. Ca ciupercile după ploaie apar. Lângă fiecare şcoală sunt multe. În pauza de la ora 11.00 sunt pline sălile de liceeni şi dacă au un milion (100 de lei – n.r.) pe toţi îi strică. Uitaţi-vă la fiecare liceu. stop_coloana Lângă toate liceele sunt şi baruri şi aparate. Tinerilor nu le explică nimeni ce se poate întâmpla cu ei.
Este un subiect foarte ocolit, inlcusiv de către părinţi şi şcoală. Părinţii sunt poate prea ocupaţi ca să-şi dea seama ce se întâmplă. Profesorii nu sţiu ce se întâmplă. Poţi să dai vina pe societate, pe oricine, dar în primul rând, zic eu, este vina părinţilor, pentru că suntem prea ocupaţi să facem bani şi prea obosiţi să ne întrebăm seara băiatul, fata, ce s-a întâmplat peste zi, să verificăm ce a făcut la şcoală. Nu se mai poate aşa. Eu am vorbit cu oameni dependenţi, care au mers personal la Ministerul Educaţiei pentru a spune ce se întâmplă cu copiii şi i-au scos afară din birou cu “vă rog să nu insistaţi”, pentru că subiectul acesta nu există în şcolile din România. Nimeni nu recunoaşte. De ce? Pentru că e o industrie care produce atâţia bani. Poate e şi asta, că ne ascundem în spatele banilor. Dar ar trebui să ne pese, pentru că ne mirăm că nu-şi iau copiii bacalaureatul şi nu mai merg la şcoală. Din cauză că merg pe unde nu ar trebui să meargă. Stau dimineaţa în spatele şcolii şi fumează şi-şi beau cafeaua şi-i lăsăm noi să facă lucrurile acestea. De aceea se duc şi la jocuri, în baruri, de aceea la 17 ani e beat pe stradă şi face scandal. Ar trebui cuiva să-i pese. Ar trebui să se insiste mai mult şi în media pe acest subiect. Trebuie să ne ocupăm de generaţia care vine din urmă.

Familiile care îi ascund pe dependenţi fac o mare greşeală

Vin foarte puţini la grupul de sprijin pentru dependenţi. Pentru că familia ascunde un depenedent de aparate sau de alcool. E o mare greşeală. Poate că le e jenă, poate că le e milă. Dar dependenţii ajung să-i bată pe ceilalţi din familie, face scandal, le ia din bani, ajung cu datorii. Până nu-l laşi pe om să se bată cu capul de perete, nu se trezeşte. Cei care vin la grup sunt care au pierdut familii, care şi-au pierdut serviciul. Dar majoritatea nu vin la grup, preferă să-şi ascundă mizeria sub preş şi continuă aşa. Grupul e pentru orice dependent ca şi cârja de care te sprijini, pentru că fiecare zi e o luptă groaznică cu tine însuţi. Trebuie să-ţi schimbi rutina zilnică. Nu există anturaj, pentru că aceia nu-ţi sunt prieteni.
Ar trebui să se implice toată lumea. Partea sprirituală, partea medicală, parlamentarii. Să se înţeleagă toţi să caute soluţiile şi să lucreze împreună.
Grupul de sprijin e singurul loc unde cineva te înţelege şi nu te judecă. Nu ştiţi poate câte dependenţe se nasc la ora actuală.

Sălajul este pelocul opt în ţară la “păcănele”

În Sălaj sunt aprape 800 de aparate slot-machine. Cu o medie de 3,5 aparate la mia de locuitori, potrivit unui studiu al PricewaterhouseCooper, judeţul Sălaj este pe locul opt pe ţară la număr de aparate raportat la populaţie În Zalău, aproape ca nu există stradă pe care să nu găseşti un local cu sală de jocuri de noroc.
Angajaţi din astfel de localuri au declarat pentru Graiul Sălajului că în categoria de vârstă 30 – 45 ani se regăsesc cei mai împătimiţii jucători, care lasă frecvent într-o singură seară la aparate sume cumprinse între 10 şi 20 de milioane de lei vechi. Jucătorii “adevăraţi”, dependenţii, bagă la aparte tot ce au la ei. În localurile cu pricina au apărut speculanţi care se oferă să le cumpere bunurile de valoare – telefonul, tableta sau chiar televizorul de acasă – la preţ de nimic, sau chiar să le dea bani împrumut cu dobânzi foarte mari. Speculează slăbiciunea dependenţilor, care se mai pot amăgi apoi câteva minute în faţa “păcănelelor”
De câţiva ani, pe lângă Episcopia Sălajului s-au format grupuri de sprijin pentru dependenţi şi pentru aparţinători. Aceştia spun că doar acolo primesc “tratamentul” de care au nevoie. Acolo, toţi sunt egali şi se ajută unii pe alţii să treacă peste slăbiciunea pe care o au. Nu există o altă instituţie care să ofere servicii strict pe probleme de adicţie.

O afacere bună pentru stat

Cei care pun pe piaţă “păcănelele” trebuie să obţină o licenţă pentru exploa-tarea jocurilor de noroc, care costă circa 2.000 de euro, dar plătesc şi taxe de exploatare trimestriale. În primăvara acestui an, un grup de parlamentari a propus modificarea normelor privind “păcănelele” şi limitarea numărului lor la cele din interiorul Loteriei Române. Iniţiativa a eşuat. Pierderea pe care ar suferi-o bugetul sta-tului este de 500 de milioane de euro pe an, câştigaţi acum de pe urma celor 70.000 de aparate slot-machine. Au contat banii înaintea vieţii.

Se ajunge la tâlhărie şi suicid

Jocurile de noroc fac victime nu numai în rândul dependenţilor. Remarcăm doar câteva din ultimele evenimente care au făcut “victime colaterale”. O angajată a unui bar a fost tăiată cu o sticlă spartă pentru 1.000 de lei. Vinovatul a fost găsit de poliţişti câteva ore mai târziu, jucând la “păcănele” banii furaţi. Anul trecut, un tânăr de 28 de ani a încercat să fugă cu 3.500 de lei şi un telefon mobil din incinta unui local, ameninţând-o pe angajată cu un ciob de sticlă, după ce îşi jucase toţi banii la păcănele. Sunt şi cazuri în care dependenţa de jocuri de noroc i-a băgat pe unii tineri în asemenea datorii încât au decis să-şi ia viaţa.

Post Views: 69