Si iata ca am ajuns la 6 decembrie, zi la care este sarbatorit Sfantul Nicolae, dar si mosul cu acelasi nume, care aduce in ghete, copiilor cuminti, daruri. Am intrat aproape fara sa vrem in atmosfera minunata a sarbatorilor de iarna, care incep acum cu Sfantul Nicolae si sfarsesc anul viitor cu Sfantul Ion. De fapt, ca in fiecare an , in aceasta perioada ne pregatim sufletele si casele de mari praznice. E momentul ca toata aceasta luna sa uitam de rele si sa fim mai buni. Sa ne amintim si sa zambim. Sa facem daruri. Uite, acum, de Mos Nicolae, adica in seara aceasta sa pregatim din vreme ghetele si cizmele in care sa primim cadourile, sterse, cremuite, asezate ca soldatii din linia intai pentru raport. Fiindca Mosul, incet, discret, batraneste, ajunge cam peste tot. Se strecoara prin horn, prin crapatura usii, prin deschizatura geamului, sa poata ajunge la noi, sa aduca daruri. Nu luam in calcul nuiaua care se mai pune uneori in cate o pereche de incaltari pentru copiii care n-au fost tocmai cuminti. Mosul are in sac dulciuri si portocale si destule alte daruri pentru cei care nu l-au suparat in timpul anului. Dar, spre deosebire de Mos Craciun, care e sociabil, vorbeste cu copiii, ii asculta cantand sau recitand poezii, Mos Nicolae este mai discret. Merge, cum s-ar zice intr-un termen de argou, pe sestache. Nu se arata nimanui si actioneaza cand toti ai casei s-au refugiat sub mantia somnului. Desi a intrat in legenda drept ajutatorul celor trei fete de maritat pe care voia tatal lor sa le dea spre dezmat, din lipsa de bani, nici macar ele nu l-au vazut in casa lor. Au gasit doar dimineata pungile cu galbeni. De atunci, Nicolae a ramas in popor protectorul copiilor carora le aduce daruri, dar si al fetelor de maritat, pe care, se spune ca le indruma catre ursitii lor. A murit pe 6 decembrie, data la care e comemorat de aproape doua mii de ani.