Mos Craciun exista!

In general, oamenii nu sunt nici darnici, nici onesti si nici iertatori. Dar o data pe an accepta sa joace acest rol pentru a-si impresiona semenii. Copiii iau de bun tot ce spun parintii. Si pentru ca in noaptea sau in dimineata zilei de Craciun copiii gasesc sub brad pachete ambalate in hartii colo-rate li s-a inoculat ideea ca vin de la Mos Craciun. Ei, pruncii nostri, cred cu toata convingerea si inocenta varstei ca Mos Craciun exista. Asa credeau si nepotii mei acum vreo 6-7 ani. Veneau de la Cluj in Postul Mare si intrebau de Mos Craciun. Pe masura ce au crescut si-au dat seama ca Mos Craciun este o simpla proiectie a unei dorinte, ca vesmintele pe care le poarta sunt caraghioase, ca barba e artificiala, ca rasul lui ha,ha,ha nu e al lui… Mos Craciun este o poveste buna spusa la gura sobei. Mos Craciun e o legenda, un mit pe care oamenii mari il cultiva cu buna stiinta spre bucuria celor mici. Mos Craciun e un fel de a ne minti frumos ca oamenii sunt darnici si onesti si iertatori. E o autopacaleala. Pe masura ce trec anii si au la randul lor copii, oamenii devin ei insisi Mos Craciun. Se imbraca cu haine rosii, isi pun barba falsa si rostesc cu cat mai multa convingere acel traditional „Ho, ho, ho”. In cele din urma, jucand repetat aceeasi sceneta ajung sa creada in rolul pe care il interpreteaza si sa-i certe pe copii care spun ca „Mos Craciun nu exista”. Cum sa nu existe, din moment ce chiar ei sunt Mos Craciun? In conclu-zie, daca cineva vrea sa-l impuste pe Mos Craciun sau sa il alunge, nu poate face altfel decat sa puna ceva in loc. Comunistii au pus in locul lui Mos Craciun pe Mos Gerila. Minunea nu a tinut decat vreo 50 de ani Pentru ca Mos Gerila n-a fost capabil sa genereze si sa conserve aceeasi stare de spirit. Asadar, lasati-l pe Mos Craciun sa traiasca!