Dragostea l-a adus pe tunisianul Mohamed in Salaj. Divortul, un necaz care nu vine niciodata singur, inseamna pentru el expulzarea.
Mohamed pleaca acasa. Zilele de sedere ale chelnerului tunisian sunt numarate. Ospatarul exotic – a carui aparitie printre mesele unui cunoscut local zalauan a starnit pana de curand uimire si admiratie fata de efortul sau de a „o rupe pe romaneste” – va disparea din peisajul terasei.
Iubirea a fost cea care i-a indrumat pasii spre meleagurile saracacioase ale Salajului. O dragoste sincera concretizata la casatoria cu o salajeanca i-a inlesnit obtinerea vizei si posibilitatea de a munci in altfel de conditii fata de cele din tara de bastina. Ajuns in Salaj, si-a dat silinta sa munceasca cinstit indiferent de dificultatile intampinate, neavand o calificare si necunoscand foarte bine limba.
Dupa un scurt raid prin lumea fast-foodului, a experimentat un domeniu mai greu, cel al constructiilor, insa nu dupa mult timp s-a reorientat si a ales sa lucreze ca ospatar, mediu in care a starnit valuri de uimire si s-a integrat cu usurinta datorita prezentei sale agreabile. Munceste mult si fara sa se planga. Mohamed, la cei 25 de ani ai sai, a devenit in scurt timp un foarte tanar tata.
Fericirea unei noi si iubitoare familii a sfarsit insa brusc, la fel cum a inceput. Visul de a avea o familie numai a sa si de a munci in conditii mai bune s-a destramat pentru Mohamed odata cu pronuntarea divortului. A fost inceputul zilelor de chin si nesi-guranta pentru tanarul tunisian, marea dragoste dovedindu-se a fi doar o „iubire virtuala”. S-a vazut nevoit sa traiasca singur intr-o garsoniera amarata, a carei chirie a devenit o povara.
Consecintele divortului nu au intarziat sa apara. Autoritatile salajene i-au pus in vedere sa paraseasca tara in termen de o luna, deoarece scopul vizei, cel al casatoriei, nu mai este valabil.
Singurul motiv pentru care Mohamed risca repatrierea este simplul fapt ca a „dobandit” statutul de divortat.