Considerată una dintre cele mai importante invenţii de la sfarşitul secolului XX, telefonia mobilă face furori. Iar oamenii democraţiei romaneşti, fie ea chiar originală, nu pot face excepţie de la regula generală. Or avea ori nu ce pune in farfurie, dar mobilul nu le lipseşte. Copilul, cainele, motanul, melodiile preferate, programul TV, toate sunt in memoria telefonului. Dincolo de independenţa pe care ne-o oferă, mobilul, prieten şi duşman in acelaşi timp, s-a transformat in parte integrantă a tuturor. Şi tot ce ne inconjoară poartă amprenta celor şapte ani petrecuţi, cu folos sau nu, prin propria ogradă. De fapt are exact personalitatea proprietarului, care nu se jenează de cei din jur şi lasă sunetul strident să deranjeze. De la Parlamentul unde, ii vezi pe aleşi că-şi folosesc telefonul fără pic de jenă şi pană la cei care nu le pasă de regulile de circulaţie şi vorbesc nestingheriţi la volan. Si poate, telefonul mobil nici n-ar trebui să devină subiect de discuţie, dacă neamprostia şi neobrăzarea n-ar face casă bună cu cele mai noi modele, cu cele mai sofisticate aparate. Romanaşul căpătuit şi cocoţat in cine ştie ce funcţii inalte ţine neapărat să schimbe tastele cu atingerea ecranului şi să poată introduce aparatul nu intr-o invelitoare de plastic, ci in una din pile de crocodil. El are intotdeauna grijă să-şi plaseze mobilul pe birou, in apropierea Bibliei, pentru ca impactul vizual să fie şi mai mare. Ce om de vază şi ce cinstit şi evlavios este şeful, sau partenerul de afaceri! Cand se află in public şi nu-l sună nimeni, ajunsul-cocoţat duce elegant telefonul la ureche, de parcă ar asculta ceva foarte important, ţipă ca un apucat să-i audă lumea limbajul colorat. Sau să-l invidieze pentru relaţii. Cine să aibă habar că la celălalt „capăt al firului” (cam demodată expresia) nu se află nici un ministru, nici un director general, nici un lider de partid, ci soţia care-i reaminteşte ora la care trebuie să o recupereze de la coafor. Ce mai contează că mobilul poate să genereze cancer la creier? Atunci cand aude sunand nu mai există milă. Nici pentru cei ascultaţi de DNA şi care au intrat la apă pentru că n-au reuşit să-şi pună căluşul la gură. Oare de ce n-au inchis telefonul?