Mizez pe potop

Stiu ca e toamna si ca e normal sa ploua. Cu toate astea, de cate ori aud de vreo ploaie mai mare ori de inundatii ma gandesc ca poate a venit potopul. Eu sunt o fire mai optimista, asa ca imi inchipui de fiecare data ca am de-a face cu un potop mai special, un potop selectiv, care va avea in vizor exclusiv animalele bipede, cu unghii late si fara pene. Imi inchipui apoi cum ar arata lumea fara noi si fara sa vreau o asociez cu paradisul. In paradis nu exista blocuri, beton, masini si nici o forma de tortura. Daca ti-e foame mananci, daca ti-e sete bei si daca vrei sa te inmultesti nu te ascunzi dupa deget. Si iar revin si ma gandesc ca specia noastra a inceput cu stangul din vremuri imemorabile. Pro-babil de aia avem senzatia ca putem regla ceva prin botez, spalandu-ne de pacatele stramosilor. Adam a rontait fructul interzis fara nici o jena. Dupa ce a fost descoperit si-a asumat el oare faradelegea? Bineinteles ca nu. Parintele nostru, oarecum spiri-tual, a dat vina pe nevasta-sa. Tipic, nu-i asa? Nu putea spune si el „Da, Doamne, am gresit. Iarta-ma!” Primul lucru pe care l-a facut a fost sa o paraseasca pe nevasta-sa , pasand responsabilitatea pe umerii ei. Cred ca daca si-ar fi asumat faptele si n-ar fi procedat ca un copil rasfatat, Dumnezeu l-ar fi iertat. Dar, evident, n-a fost cazul. Din punctul meu de vedere, aceasta trasatura de caracter care se manifesta prin aceea ca nu vedem barna din ochiul nostru, dar ne scoate din minti paiul din ochiul altuia, nu poate fi indepartata printr-o simpla ploaie, ori printr-o simpla balaceala in apa, fie ea chiar si sfintita. Eu sunt adeptul apelor curgatoare, asa ca in continuare mizez pe potop.