Mirajul

 

Ziua bună, dragi cititori!

Un om se pierduse în deșert. Terminându-și merindele și apa, se târa cu greu pe nisipurile arzătoare. Deodată, văzu înaintea lui un pâlc de palmieri și auzi un clipocit ca de izvor.

Încă mai descurajat, se gândi: ”Acesta este un miraj. Fantezia îmi aduce înaintea ochilor dorințele cele mai adânci din subconștientul meu. În realitate, nu este absolut nimic din toate acestea.”

Deznădăjduind, aiurind, se lăsă să cadă inert la pământ.

După puțină vreme, îl găsiră doi beduini. Sărmanul om murise.

• Înțelegi ceva din asta? întrebă cel dintâi. Așa aproape de oază, la doi pași de apă și cu curmalele aproape de gură… Cum e posibil?

Clătinând din cap, celălalt zice:

• Era un om modern.

Dragilor, confuzia dintre bine și rău este cea mai mare dramă a timpului nostru. Rațiunea și știința nu sunt suficiente pentru a face o asemenea distincție.

Adoratorii epocii tehnologice declară drept real doar ceea ce se pretează unei clasificări raționale. Ei se amăgesc cu ideea iluzorie că gândirea științifică se fundamentează pe un teren solid , în timp ce se scufundă în abisul disperării și al al angoasei.

Tainele lui Dumnezeu nu trebuie înțelese, ele trebuie trăite. Experiența naște dogma de credință, iar dogma de credință naște experiența.

(Bruno Fererro, Trandafirul de mare preț)