Miracolul Sfântului Nicolae

Dragi cititori, astăzi, copiii din lumea-ntreagă îl primesc cu entuziasm și efervescență pe Moș Nicolae, înaintemergătorul lui Crăciun, după cronologia modernă. O mireasmă minunată, a unei alte lumi, ne invită să căutăm în profunzime rostul și temeiul acestei sărbători.

Cine este Moș Nicolae?! Pe lângă șosetele colorate doldora de dulciuri sau ghetuțele încărcate cu fructe, turtă dulce și specifica nuielușă, de care mulți copii se bucură efemer și volatil, pe lângă imaginea cu moșul cu barbă albă și îmbrăcat în roșu ce se perindă pe toate căile promoționale, este ceva ce această sărbătoare ar vrea să ne spună, în afară de ticseala comercială?

Miculaș, sau Santa Klaus este unul dintre multele derivate ale numelui Nicolae, ajuns în limba română datorită grupurilor lingvistice diferite. El este format din cuvintele grecești: nike= biruință și laos= popor și are înțelesul de ”om care face parte dintr-un popor biruitor”.

Moș Nicolae, sau Moș Crăciun, au fost inspirați din povestea reală a Sfântului Nicolae, care a fost episcop în orașul Mira din provincia Lichia, provincie în Sud-Vestul Asiei Mici. Datorită iconografiei și a literaturii, viața sfântului Nicolae este una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite vieți de sfinți din lumea întreagă. Conform datelor păstrate de tradiții, Nicolae era fiul unor părinți creștini evlavioși din Patara, în Sichia, și, de mic copil, a dat semne de o alegere deosebită din partea lui Dumnezeu.

După ce a fost ales episcop de Mira, Nicolae s-a remarcat prin dragostea și compasiunea pe care o avea pentru toți oamenii, ajutându-i neobosit atât în nevoile sufletești și cât și în cele materiale.

Cronicile consemnează nenumărate minuni și fapte remarcabile realizate de Nicolae prin harul lui Dumnezeu, dintre care amintesc succint de învierea din morți a trei copilași uciși și convertirea ulterioară a călăului lor, ajutorarea celor trei tinere sărace condamnate de către tatăl disperat la un trai indecent, salvarea unor marinari aflați în primejdie de moarte pe mare, când Nicolae a fost văzut umblând pe apă.

Datorită caracterului umil care-i definea acțiunile, Nicolae obișnuia noaptea, în ascuns, să strecoare în casele oamenilor nevoiași punguțe cu bani, iar dacă era prin minune descoperit, interzicea să se vorbească despre cele întâmplate. Pare cunoscut?

Înțelegem din nou, ca și de alte dăți, că, la baza oricărei sărbători care a fost confiscată de împărăția comercialului, stă Dumnezeu, stă un sfânt de-al Lui, stă o operă măreață, un miracol. Este mare lucru ca acești copii ai modernității să crească cunoscând fundamentul fiecărei sărbători în parte. Este firesc să trăim însușindu-ne anumite competențe specifice secolului, dar dacă noi nu le oferim în schimb altceva copiilor și nouă înșine, tot reazemul lor și al nostru va fi fantasmagoric și ruinat.

Așadar, dragilor, să-i cerem și noi azi sfântului Nicolae să mijlocească de la Dumnezeu daruri bune pentru sufletul nostru. Să nu fim creștini burghezi cool, care se mulțumesc cu lucrurile periferice și trăiesc amorțiți, mulțumindu-se cu jumătăți de măsură. Vă propun, în aceste zile, să vă înconjurați copiii cu istorisirile reale din viața acestui purtător de valori. Totodată, să ne lăsăm și noi, la rândul nostru, convinși de credința și idealul suprem care au conturat viața acestui sfânt, pentru ca, și din viața noastră, să se desfolieze chipul iluzoriu și artificial și să iasă la lumină cel al autenticității și al miracolului.

O sărbătoare binecuvântată și toate cele bune!