Vedem pe plaiul mioritic tot felul de minuni. Dar nu din alea mistice. Din astea cat se poate de reale si la ordinea zilei. De pilda, vedem persoane care locuiesc in vile cu etaj si cer ajutor de incalzire, milionari care cer alocatii pentru copii, persoane cu SIDA care fac pe amantii, orbi care conduc masini si merg pe bicicleta, beneficiari de ajutor social care culeg masline in Spania, pensionari de boala cu bataturi in palma. Si asta pentru ca statul roman se afla intr-un stadiu de grija exagerata fata de categoriile sociale defavorizate. Dar se pare ca beneficii sociale au chiar si cetatenii si familiile instarite, ceea ce nu-i deloc corect. Indemnizatia pentru cresterea copilului care este de 85 la suta din salariul de pe ultimele 12 luni lucrate nu este prea corecta de vreme ce statul face acest efort in care primii intersati de cresterea copilului sunt parintii, nu statul. Este un exces de sprijin atunci cand statul plateste pentru cresterea unui copil o suma mai mare decat salariul presedintelui tarii (vezi cazul de la Sibiu), cu care poti angaja zece bone. Cu toate aceste masuri sociale de sustinere a familiei, natalitatea scade. Romania are o politica sociala accentuata si dezordonata, ceea ce inseamna fortarea putinilor romani productivi sa sustina prin taxe si contributii beneficii atat pentru sarmani, cat si pentru cei ce stiu sa profite de pe urma acestei politici.

Post Views: 76