Mineriada – un vis urat; trebuie sa ne trezim
Am observat in ultima vreme ca dosarul „Mineriada” isi urmeaza cursul firesc si iata ca in fata procurorilor se prezinta tot felul de personaje care populau spatiul public prin anii @90. Nu numai tatucul minerilor este interogat de procurori, adica Ion Iliescu. Le-a venit randul si lui Petre Roman si lui Virgil Magureanu si altor indivizi care credeau ca au scapat. Multi dintre acestia au fost rasplatiti de-a lungul vremii cu functii, cu domenii, cu demnitati, creandu-li-se posibilitatea de a acumula averi fabuloase. Mineriadele au fost actiuni paramilitare care atentau la securitatea statului. In anii ’90, pe plaiul mioritic nu functiona statul de drept. Politicienii aveau imunitate pentru tot ce faceau. Chiar daca in urma lor apareau cadavre, nici un procuror nu se lega la cap fara sa-l doara, adica sa-i incrimineze pe cei care au haiducit si s-au imbogatit. Nu aparuse inca DNA. Oamenii de afaceri dadeau tunuri de milioane si miliarde de lei fara ca inspectorii de la ANAF sa-i incomodeze cu intrebarile. stop_coloana Era un haos total. Toata tara stia cine sunt responsabili de actiunile de impiedicare a democratizarii societatii romanesti. Efectul mineriadelor a fost devastator. Romania a inghetat timp de 10 ani intr-o falsa tranzitie. Si nimeni nu a platit pentru asta. Detentia lui Miron Cosma a fost o randunica ce nu a adus primavara. Faptele de la Mineriada nu se pot prescrie. Chiar daca autorii ei s-au fofilat, condamnarea lor mai degarba sau mai tarziu este necesara. Ar fi nedrept ca un personaj sa ramana in memoria colectiva un „presedinte luminat”, cand de fapt a fost un odios.
