Memorialul victimelor comunismului și al rezistenței din Sighet

 

”Cred că pentru generația de azi, cel mai important lucru pentru a înțelege trecutul este să i se ofere pilda unui prezent mai bun.” (Corneliu Coposu)

Dragi cititori, sâmbătă, 14 mai, va avea loc la Sighet pelerinajul anual organizat de Biserica Greco-catolică la mormintele martirilor din fosta închisoare a elitelor României Mari (azi Memorialul victimelor comunismului și al rezistenței din Sighet).

La începutul anului 1950 a fost adus la Sighet un număr mare de prelați, de foști demnitari și de intelectuali, considerați periculoși pentru noul regim, mulți dintre ei găsindu-și sfârșitul aici și fiind îngropați în Cimitirul Săracilor, în morminte necunoscute.

Printre deținuții politic se aflau episcopii greco-catolici ( Ioan Suciu, Traian Frențiu, Liviu Chinezu), Anton Durcovici- episcopul romano-catolic de la Iași, Iuliu Maniu, Constantin I.C. Brătianu, Gheorghe I. Bratianu, Tiberiu Moșoiu, Alexandru și Ioan Lapedatu, Mihail Manoilescu, Aurel Vlad; generalii: M. Racoviță, H. Cihoschi, N. Samsonovici și mulți alții, foști parlamentari, miniștri, înalți funcționari, preoți din diverse culte dar și alți oameni care nu erau de acord cu noul regim despotic.

Conform tradiției deja statornicite, sâmbătă pelerinii vor porni în procesiune de la Memorialul Sighet (Închisoarea Sighet, actualul Muzeu Memorial) spre Cimitirul Săracilor, unde, pe un altar de piatră, se va oficia slujba liturgică în amintirea acestor eroi și martiri.

Memorialul de la Sighet a fost creat sub conducerea scriitoarei Ana Blandiana și a fost declarat ”ansamblu de interes național” începând din iunie 1997.

Închisoarea Sighet este una dintre închisorile ”întunecate” ale comunismului, folosită în mod special pentru exterminarea elitelor culturale, naționale și religioase ale României. Fiind cunoscută și sub denumirea de ”Colonia Dunărea”, închisoarea era considerată ”unitate de muncă specială”. Celulele închisorii erau insalubre, deținuții erau hrăniți în mod infam, erau obligați să stea în picioare ore întregi și nu aveau voie să se uite pe fereastră. Cei care nu se supuneau erau închiși în ”celula neagră”, o cameră lipsită de lumină și de orice alt obiect, fiind legați în mijlocul ei de o za fixată în podea. Insultele, bătăile și comportamentul ordinar al torționarilor erau la ordinea zilei.

Scopul principal al Memorialului din Sighet este acela de a resuscita memoria colectivă, de a reconstitui și păstra memoria poporului român, căruia, jumătate de secol, i s-a indus în conștiință o istorie falsă. Cea mai mare victorie a comunismului a fost aceea de a distruge identitatea omului, de a crea un ”om nou” care să nu-și amintească nici ce a fost, nici cine e, nici ce a avut înainte de comunism.

Dragilor, amintirea și cinstirea acestor eroi ai țării noastre este liantul care ne leagă și ne ajută să ne păstrăm identitatea națională și credința în Dumnezeu. Pentru acești oameni, idealul a fost mai presus decât viața iar uitarea sacrificiilor lor înseamnă a-i condamna din nou, a ne condamna pe noi înșine.

Nu ne cunoaștem suficient trecutul și nu-l prețuim, nu învățam nici din ororile nici din binecuvântările sale, de aceea mulți dintre noi cădem cu ușurință pradă hiper globalizării actuale și renunțăm fără șovăială la autenticitatea și demnitatea noastră spirituală și națională. Sacrificăm prea mult pentru interesele materiale, în timp ce profunzimea și împlinirea dispar, treptat, tot mai mult, lăsându-ne pustii și fără conținut.

Să ne unim și noi în gând și rugăciune cu pelerinii de la Sighet, să parcurgem sufletește acest memorial al durerii și să umblăm cu semeție, pentru că țara noastră a născut astfel de eroi vajnici care ne vor servi mereu drept coordonate de drum.