Din aproape 4.000 de cadre didactice cate sunt in judet, doar 28 dau, in mod oficial, meditatii (pe bani) elevilor. Cele 28 sunt cadrele didactice care au avut bunul simt sa se inregistreze la Directia Generala a Finantelor Publice (DGFP) ca meditatori, fiindu-le stabilita o norma anuala fixa de venit, de 3.800 de lei. Asta nu inseamna ca ei nu pot sa faca mai multi bani, din meditatii, in acest an, ci doar ca la aceasta suma li se va aplica impozitul pe venit (de 16%) datorat statului in urma meditatiilor. Meditatorii vor plati, mai exact, cate 608 lei pe an, indiferent de venitul realizat de ei din meditatii. Celor care sunt angajati, statul le ofera un bonus, constand in reducerea cu 40 de procente a normei de venit (deci si a impozitului datorat). De acelasi bonus beneficiaza si meditatoarele de peste 60 de ani si meditatorii cu varsta de peste 65 ani.
Cat despre cadrele didactice care dau meditatii elevilor, dar nu sunt inregistrate la Finante, acestea pot sa stea linistite intrucat DGFP nu are de gand sa-i… vaneze. Potrivit informatiilor primite de la purtatorul de cuvant al institutiei, Gina Bicazan, sustragerea de la inregistrare fiscala si de la plata darilor aferente nu poate fi probata numai daca cineva – parinti, elevi – ar face o sesizare in acest sens la DGFP. Cum acest lucru nu s-a intamplat niciodata si, probabil, nici nu se va intampla degraba, meditatorii pot sa faca, in continuare, evaziune fiscala.
Meditatiile – o necesitate sau o moda?
Problema de baza ramane, insa, amploarea pe care o are aceasta practica, a meditatiilor, devenita o rutina pentru majoritatea elevilor. Chiar este nevoie de aceste meditatii, sau e doar un moft al parintilor sau a elevilor? Si daca nevoia este reala, cine este de vina pentru aceasta situatie?
Potrivit Marianei Meleg, directorul Scolii „Mihai Eminescu” Zalau, de vina ar fi, in primul rand, „materia foarte incarcata, pe care unii dintre elevi nu o pot aprofunda in timpul orelor, acestia vazandu-se, astfel, nevoiti sa apeleze la meditatii”. D-na Meleg a admis ca sunt si unii pentru care „meditatiile sunt doar o moda” si a apreciat ca aceasta practica „nu face intotdeauna bine elevilor. Unii au impresia ca daca se duc la meditatii, vor stii tot fara sa munceasca, adica li se pare ca este suficient sa participe”. Intrebata cati dintre profesorii de la „Mihai Eminescu” dau meditatii in particular, Mariana Meleg ne-a declarat: „Cam toti cei de limba romana si de matematica, precum si cei de geografie”, adica profesorii care predau discipline la care se sustin teze cu subiect unic.
Vasile Bulgarean, directorul Colegiului National „Silvania”, este de parere ca meditatiile au capatat o atat de mare amploare din cauza „presiunii venite din partea parintilor, care vor ca propriii lor copii, nedispusi sa munceasca singuri, sa obtina rezultate foarte bune”. Bulgarean a precizat ca, la liceu cel putin, meditatiile se fac in special in clasa a XII-a, cand elevii au nevoie de meditatori pentru a-i ajuta sa-si organizeze mai usor materia din clasele IX-XII din care se da bacalaureatul. Cat despre profesorii care fac bani din meditatii, directorul CNS a subliniat ca „toti profesorii nostri sunt solicitati , dar nu toti fac meditatii. Sunt unii care isi respecta sanatatea si timpul liber”.
Laura Crisan, directoarea Liceului Pedagogic „Gheorghe Sincai” Zalau, ne-a declarat ca la meditatii recurg doar elevii care nu reusesc sa tina pasul la clasa si cei care se pregatesc pentru admiterea la facultate, acestia din urma fiind meditati, insa, de profesori universitari. Laura Crisan a apreciat ca necesitatea meditatiilor difera de la copil la copil si de la disciplina (de studiu) la disciplina, si ca, „atata timp cat este decizia parintilor, nu este nimic nepotrivit in a da meditatii”.
Nici unul dintre directorii cu care am stat de vorba nu a indicat ca si cauza pentru numarul mare de copii care apeleaza la meditatii neputinta unor profesori de a se face intelesi la clasa de catre toti elevii sau conditionarea obtinerii unor note bune de participarea la meditatii cu profesorul de la clasa. Sa nu fie, oare, cazul in scolile respective?