Ca alternativă la un preces, potrivit Legii nr. 192/2006, medierea reprezintă o modalitate de soluționare a conflictelor, a neînțelegerilor dintre două sau mai multe părți. Spre deosebire de proces, soluția se obține pe cale amiabilă, în prezența unui mediator neutru și imparțial și într-o totală confidențialitate. Astfel, părțile ajug la o soluție bazată pe dorințele și nevoile lor.
Așa cum am arătat în articolele noastre anterioare, medierea se aplică, are succes și aduce beneficii importante pentru părțile implicate în cauzele care fac obiectul dreptului civil, dreptului muncii, dreptului familiei, dreptului comercial precum și în dreptul penal.
În articolul de astăzi, redăm modul în care a fost soluționată prin mediere o speță având ca obiect partajul bunurilor comune în cazul divorțului. Având în vedere faptul că medierea este o procedură confidențială, nu vom putea publica numele părților implicate în mediere sau alte informații care să poată permite identificarea acestora.

Speța civilă
Obiect partaj bunuri comune

La un an după desfacerea căsătoriei prin acordul părților, fosta soție, prin avocat, depune la judecătorie o acțiune civilă prin care îl cheamă în judecată pe fostul soț și solicită instanței de judecată să dispună cu privire la partajarea bunurilor dobândite în comun de către foștii soți pe timpul căsătoriei. Masa bunurilor comune era compusă dintr-un apartament cu 4 camere si garaj, achiziționat prin credit bancar ipotecar, cu mobilierul aferent și bunurile de uz casnic, un teren de 5.000 de metri pătrați situat în apropierea localității, două autoturisme precum și o sumă de bani. Reclamanta a achitat la data depunerii cererii de chemare în judecată și o taxă judiciară de timbru de aproximativ 6.000 de lei.
La sfatul avocatului ales, fosta soție, după înregistrarea cererii de chemare în judecată s-a adresat cu o cerere biroului de mediator și a solicitat începerea procedurii de mediere cu fostul soț cu privire la partajul bunurilor comune.
După primirea invitației la mediere, fostul soț a acceptat o primă întâlnire cu mediatorul și mai apoi a acceptat medierea.
La prima ședință de mediere, fosta soție a fost reprezentată de către avocatul ales, iar fostul soț s-a prezentat însoțit de un avocat ales. După semnarea contractului de mediere am început împreună discuțiile de fond cu privire la partajarea bunurilor comune.
Discuțiile au început de la faptul că nici una dintre părți nu avea de gând să accepte modul de partajare propus de către cealaltă parte. stop_coloana Fiecare parte și-a prezentat și susținut punctul de vedere cu argumentele și documentele pe care le-au considerat necesare și utile. Pentru că fosta soție și-a schimbat între timp domiciliul în alt oraș, a fost reprezentată în mediere de avocatul ei, iar discuțiile au fost purtate prin intermediul telefonului și email-ului.
Având în vedere valoarea și importanța bunurilor comune care trebuiau împărțite, medierea a fost una complexă și s-a finalizat cu succes în patru ședințe. La final, părțile au semnat un Acord de mediere prin care au stins litigiul existent între ele. Soluția găsită și acceptată de către părți a fost următoarea: fostul soț a primit apartamentul cu o parte dintre bunurile mobile aflate în el, garajul, terenul si un autoturism, urmând să achite în continuare ratele aferente creditului ipotecar. Fosta soție a primit o parte dintre bunurile mobile de uz casnic din apartament, un autoturism și o sumă de bani, care a fost virată în contul bancar indicat la data semnării acordului de mediere.
Acordul de mediere a fost prezentat de către părți, împreună cu avocații aleși, în fața instanței de judecată, care l-a încuviințat și a pronunțat o hotărâre judecătorească în acest sens. Prin hotărâre, judecătorul a admis solicitarea reclamantei și a dispus restituirea taxei de timbru achitate de către aceasta la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
Iată deci că, folosind medierea, părțile au reușit să evite un proces care la un moment dat părea inevitabil, un proces care ar fi durat cel puțin un an, care le-ar fi produs stres, cheltuieli financiare semnificative cu taxa de timbru și expertizele pe care instanța le-ar fi dispus în dosar. În schimb, foștii soți au ales să decidă singuri modul cum împart bunurile comune. Din punct de vedere financiar cheltuiala lor a fost reprezentată de onorariul plătit avocatului ales și de onorariul mediatorului, care a fost achitat în cote egale de către cele două părți. De asemenea, reclamanta a recuperat cei aproximativ 6.000 de lei achitați ca taxă de timbru.
Medierea este un drept. Este dreptul nostru legal de a decide cum ne soluționăm conflictele în care suntem implicați. Dreptul de a nu fi judecați!
Nicolae Ștefan ȘTEF
Mediator
Vicepreședinte Uniunea Centrelor de Mediere din România
Vicepreședinte Asociația „Centrul de Mediere” Sălaj

Post Views: 60