Masurișul oilor de la Pria implinește anul acesta 50 de ani

Anul acesta, celebra sarbatoare Masurișul oilor de la Pria – Cizer, care se ține în fiecare primavara, împlinește 50 de ani de la prima ediție. Sarbatoarea este așteptata cu mare interes de salajeni și nu numai anul acesta pe la mijlocul lunii mai. Istoria evenimentului ne-o reda pe larg Petru Galiș din Cizer, un pasionat de locurile natale, care va lansa și o carte despre Masurișul de la Pria. 

„În vremea anilor 60 ai secolului trecut, în societatea româneasca au avut loc mari prefaceri. Se începea construirea unei noi orânduiri, orânduirea socialista, primul pas spre comunism. Se încheiase cooperativizarea agriculturii, industria începe sa se dezvolte pe principii noi, se dezvolta orașele, mulți țarani, care au scapat de grija pamântului, devin muncitori. Se schimba înfațișarea satelor; se construiesc case noi, școli noi, se trece la generalizarea învațamântului obligatoriu de opt ani. Mulți dintre elevii din Cizer mai rasariți iau drumul liceelor: la Carei, la Cluj, la Zalau sau Șimleu, devenind în curând învațatori, profesori, ingineri în diferite domenii. Aceștia vor forma intelectualitatea societații, care va fi folosita și pe tarâmul culturii. În anul 1964, inspectorul general al I.S.J. , Emil Trif, îl trimite în comuna Cizer, unde erau probleme în învațamânt cu încadrarea, pe tânarul profesor de limba româna Ștefan Goanța. Acesta era și om de cultura. I se dau în mâna și frâiele caminului cultural. Acesta descopera aici multe comori ale trecutului, pe care le valorifica în serbari școlare sau în spectacole mari, grandioase, antrenând toata comunitatea. În Pria locuia și un om șugubaț, cu priza la mase, Ioan Sonea, care avea relații cu mai marii vremii. Fiindca se facuse G.A.C.(Gospodaria Agricola Colectiva) și oile se strânsesera în turme mari, i-a venit ideea de a organiza masurișul oilor, sus la Magura Priei, pentru a nu disparea obiceiul. A luat legatura cu directorul caminului cultural, Stefan Goanța, și în a doua duminica a lunii mai 1967 au adunat oile satenilor și au organizat masurișul, așa cum l-au moștenit din moși-stramoși, în Vârful Hagaului. La aceasta serbare am participat și eu, care eram elev în anul IV la Liceul Pedagogic Cluj, cu un monolog în grai local, la îndemnul d-lui Goanța. Despre acest eveniment își amintește și prof. Nicolae Breje, atunci profesor în Banișor, care a venit la masuriș cu artiștii amatori, aduși într-un camion. Iata, ca sunt în viața doi martori participanți la acest eveniment.
În anul urmator, 1968, locul masurișului s-a mutat La Tocile, unde s-a construit, pe malul unui pârâiaș, o scena din beton, unde s-a ținut sarbatoarea pâna în anul 2010, când zona respectiva nu mai facea fața. stop_coloana Masurișul a fost mutat într-un loc mai larg, la poalele Magurii Priei, în Purcareața. Ideea a fost, dar și fapta, a lui Liviu Farcaș, atunci viceprimar, actualmente primar al comunei Cizer.
Dupa ce parintele spiritual al Masurișului, care devenise un titan al culturii, a fost promovat la Comitetul Județean de Cultura și Educație Socialista al Județului Salaj, în anul 1968 activitatea culturala a fost condusa de catre înv. Cornel Ivașcau, secondat de înv. Ioan Sur, un dascal neastâmparat, care a înființat o formație de dansuri mixte, cu care a participat la festivaluri naționale și internaționale, urmat de prof. Nicolae Agache, cel care a înființat Ansamblul Cizereana, înzestrând formația de dansuri de femei (fete) Muiereasca cu murune noi și ghete.
La toate edițiile Masurișului, acești inimoși dascali au fost prezenți pe scena, alaturi de formații de amatori din împrejurimi: Banișor, Buciumi, Horoatu Crasnei, Crasna, Marin, Șeredei, Meseșeni, Ciumarna sau Valcau, de formații profesioniste din Zalau și Simleu Silvaniei sau Huedin, de soliști vocali precum Sava Negrean Brudașcu, Maria Sabau, Vasile Coca, Vasile Moldovan, Ileana Domuța Mastan, Aurora Moga, Pavel Paușan, Dinu Iancu Salajan și mulți alții.
Imediat dupa Revoluția din 1989, când s-a încheiat Epoca de Aur și s-a slobozit religia, la Masuriș au participat și preoții la deschiderea festivitaților.
Masurișul a fost transmis și pe posturi de radio și televiziune: în 1972, în cadrul emisiunii Vetre Folclorice, în anul 1990 au fost prezenți reprezentanți ai radioului și televiziunii din Cluj, s-au facut înregistrari și unele s-au transmis pe post. Dupa Revoluție au aparut o puzderie de posturi tv. În 2006, 2007 Masurișul a fost transmis (înregistrari) pe Etno, iar din 2008 pe Hora TV, postul fiului satului Pria, Vasile Coca.
Presa locala, îndeosebi Nazuința (pâna în 1989), si Graiul Salajului (dupa) au consemnat în cei 49 de ani evenimentul de la Magura Priei, exceptând anii 1974, 1975, 1977, 1978, 1982, 1984, 1986, 1989, Nazuința, respectiv 1991 (când a plouat și nu s-a ținut spectacolul), 1993, 1994, 1995, 1996, 2005, 2006, 2011, 2014, Graiul Salajului”, ne povestește Petreu Galiș, care spune ca acest material va aparea în întregime într-un volum aniversar.