Ziua bună, dragi cititori!

Într-o zi, Frumusețea și Urâciunea s-au întâlnit pe o plajă.

  • Să facem baie în mare, și-au spus.

S-au dezbrăcat și au înotat în apa mării. După puțin timp, Urâciunea s-a întors la mal, s-a îmbrăcat cu hainele Frumuseții și s-a întors în drumul său.

Frumusețea a ieșit din apă și, negăsind hainele sale, prea pudică pentru a rămâne goală, a îmbrăcat hainele Urâciunii. Astfel, Frumusețea a mers și ea pe drumul său. (Khalil Gibran)

Dragi cititori, mirajul lumii acesteia cu întreg cortegiul său de frumuseți contrafăcute, confundă adesea adevărata frumusețe cu urâciunea. Noblețea firii noastre stă întocmai în aceste sforțări, de a recunoaște autenticitatea, de a sfărâma piatra care acoperă aurul.

Nevoia continuă după o viață alunecată pe deasupra lucrurilor fac din om un înamorat al aparențelor, al măștilor. Toate aprecierile si faptele noastre greșite provin din înclinarea superficială și comodă de a-l privi numai pe omul exterior, omul aparențelor și nu pe omul interior, care este omul esențelor.

Vă invit la reflecție!