Masacrul de la Treznea este comemorat astazi
Astazi se implinesc 73 de ani de la masacrul din Treznea. Atunci au fost ucisi cu bestialitate de catre trupele horthyste 86 de locuitori ai satului. Au fost ucisi pentru vina de a fi romani.
In fiecare an, la Treznea se comemoreaza tragicele evenimente care au dus la moartea a 86 de sateni. Supravietuitori ai macelului, urmasi ai victimelor horthystilor, locuitori ai comunei si ai satelor din jur si oficialitati se aduna la monumentul din centrul asezarii pentru a aduce un pios oma-giu celor care au fost rapusi de gloantele horthystilor. Potrivit primarului comunei Treznea, Emanoil Stanciu, manifestarile de comemorare din acest an vor incepe la orele 12,30, la cimitirul din sat, acolo unde se afla groapa comuna cu 86 de trupuri, de la pruncul de doi ani, pana la batranul de 80 de ani. Dupa ridicarea paosului de la ci-mitir, manifestarea se va muta in sat, unde se inalta pentru vesnica aducere aminte „Monumentul eroilor martiri din Treznea”. Se va intona imnul de stat, garda de onoare va prezenta onorul, se va tine un moment de reculegere in memoria victimelor din 9 septembrie 1940, dupa care se vor depune jerbe de flori din partea Prefecturii, a Consiliului Judetean, a primariei din Treznea, a mai multor unitati deconcentrate si formatiuni politice. La manifestarea de comemorare vor participa si supravietuitori ai masacrului, dr. Ioan Puscas, Jujica Ji-bouan, Ambroziu Pernes, care vor depana infricosatoare amintiri din indoliata zi de 9 septembrie 1940.
Orori care au lasat rani in istorie
Potrivit relatarilor martorilor oculari si a unor surse istorice, in urma Diktatului de la Viena, la data de 9 septembrie, trupe horthyste, chemate de groful ungur Bay, au intrat in Treznea si au inceput actiunile ucigase. Primele victime au fost copiii aflati cu vitele la pascut, iar cadravele lor au fost descoperite pe izlazul de la marginea sa-tului. Dupa ocuparea localitatii horthystii au dezlantuit macelul, ramas in istorie sub denumirea de „Masacrul de la Treznea”. Romani si evrei au fost ucisi cu focuri de mitraliere, strapunsi cu baionetele, iar casele incendiate cu grenade. Ororile nu s-au incheiat aici. Vasile Margarus a fost strapuns cu baionete in mai multe parti ale corpului, apoi impuscat in cap cu gloante „dum-dum”. Nicolae Brumar a fost ridicat din propria casa si impuscat langa o capita de fan, impreuna cu sotia si cele doua fiice ale sale, iar cadavrele au fost ciopartite cu baioneta. Preotul ortodox a ars in casa parohiala care a fost incendiata de horthysti. Invatatorul satului, Lazar Cosma, impreuna cu sotia sa, Aurelia, au incercat sa se re-fugieze in satul vecin, insa au fost prinsi si adusi la sediul jandarmilor unguri din Agrij, de unde au fost dusi pe camp si impuscati. Si atrocitati care, la auzul lor, ti se zbarleste parul in cap, au mai fost.
Iertam mult, dar nu uitam nimic
Sloganul care se aude la astfel de manifestari de comemorare este „Iertam, dar nu uitam.” Si, intr-adevar, istoria nu uita, chiar daca semne ale iertarii s-au vazut de sapte decenii incoace. Nu uitam, pentru ca asemenea atrocitati nu trebuie sa se mai repete. Si apoi, cum sa uitam, cand actiuni neorevizioniste, revansardiste, ofensa la adresa unor simboluri nationale romanesti se petrec si azi sub ochii nostri? Cum sa uitam, cand, in primavara, in inima Romaniei, la Miercurea Ciuc, un maghiar cu sange revansardist prin vene, pe nume Csibi Barna, l-a judecat si condamnat prin spanzuratoare pe Avram Iancu, intr-o piata publica. Si, in deradere, in finalul ritualului, Csibi Barna preciza: „Asa patesc toti cei care gresesc impotriva natiunii maghiare si a secuilor”. Ingrijorator este faptul ca „spectacolul” organizat de Csibi Barna a fost autorizat de Inspectorul sef al Inspectoratului de Jandarmi Harghita, Dan Tamandi.
Cum sa uitam, cand Gabor Vona, liderul formatiunii radicale Jobbik, din Ungaria, acuza elita politica din Romania ca are o „constiinta compromisa”. Ba mai mult, extremistul ungur declara, la Tabara Tineretului Maghiar din Ardeal, de la Borzont, judetul Harghita, ca partidul pe care il conduce va apara depturile si interesele maghiarilor din Transilvania „asumandu-si” responsabilitatea unui conflict cu Romania. Oare sefului de la Jobbik ii functioneaza toate rotitele de la „mansarda”?
Cum sa uitam, cand mai zilele trecute, din discutiile iscate la o manifestare extre-mista antiromaneasca, reiese ca „preacucernicul” popa reformat Laszlo Tokes solicita un regim de protector al Ungariei asupra Transilvaniei. Este o grava actiune impotriva ordinii constitutionale, care se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 15 ani, pentru ca intr-un top al gravitatii infractiunilor, dupa cele contra pacii si omenirii, tradarii si subminarii economice nationale, urmeaza cea a infractiunilor contra ordinii constitutionale. Dar proaspatul purtator al ordinului national „Steaua Romaniei” nu va pati nimic, nu va mai raspunde penal niciodata, ci doar in fata lui Dumnezu. A acelui Dumnezeu la care s-au inaltat sufletele celor ucisi de horthysti la Treznea, la Ip, la Cosniciu, la Cerisa, la Camar, ori la Hida.
Cum sa uitam, cand la sfarsitul saptamanii trecute, hoarde de unguri travestiti in suporteri ai echipei nationale de fotbal au intrat pe taramurile mioritice, devastand tot ce le-a iesit in cale, tot ce este romanesc: trenuri, autobuze, magazine, restaurante? Au atacat oamenii de ordine, s-au batut cu cei iesiti in cale, dovada ca ori de cate ori se iveste prilejul, sangele de revansardist, de dusman fatis incepe sa le fiarba in vene. Si atunci cum sa uitam?
