Director de film si producator cu renume in Argentina, Marina Belaustegui Keller are o poveste de viata impresionanta, care a adus-o in Salaj, unde a fost o prezenta inedita in weekend la Bathory Fest, in Simleu Silvaniei.
Dupa multi ani de cautari, Marina a descoperit ca familia ei are radacini in Simleu. Ne-a povestit cu multa insufletire despre cercetarile pe care le-a intreprins pentru a-si descoperi originile si cum a aflat, acum trei ani, ca bunicul ei, dr. Iván von Keller, s-a nascut în Simleu Silvaniei, fapt pe care i l-a confirmat si primarul Septimiu Catalin Turcas, prin corespondenta.
Bunicul Marinei, Iván von Keller, a avut un frate, Adalbert Keller (decedat în anul 1990), care era tatal Ecaterinei Fabian Keller si al lui Vladimir Keller. Anul trecut, Marina a aflat de la Ecaterina ce s-a întâmplat cu familia bunicului ei, Iván Keller, si, de-atunci, spune ea, aproape totul s-a schimbat în viata ei. In cele din urma, a si venit in Simleu saptamana trecuta, pe 11 septembrie, pentru a cunoaste locul de bastina al bunicului ei si pentru a face un film documentar despre întreaga „poveste”.
Marina Belaustegui Keller a absolvit Universitatea din New York in 1992, specializarea Film Making. Acum este director de film si producator cu o experienta vasta, de aproape 20 de ani. Are in urma o cariera, bucurandu-se de recunoastere, iar in prezent s-a orientat asupra filmelor documentare. Inainte a lucrat ca si director in televiziune si publicitate, in capitala Argentinei, Buenos Aires. A simtit impulsul sa intre in lumea filmului dupa ce a vazut “The Sound of Music”, momentul in care si-a dat seama ca asta e ceea ce vrea sa faca. Apoi a scris si a regizat, manata spre succes de dorinta ei de a sadi bucurie in sufletele oamenilor.

rn

Transilvania nu inseamna Dracula; e cea mai frumoasa zona, cu cei mai frumosi oameni si cu cea mai frumoasa natura

rn

Reporter: Ai impresionat romanii cu povestea ta si am aflat cu totii de lungile cautari despre originile familiei tale. O cautare ce, intr-un final, ti-a dezvaluit adevarul despre radacinile bunicului, dr. Iván von Keller. Vrem sa stim mai multe despre tine.
Marina: Tot timpul mi-am cautat radacinile, de aceea e asa de important pentru mine sa promovez adevarul. Nu pot sublinia indeajuns cat de important e adevarul in familie, dar si memoria si omagiul stramosilor.
Reporter: Cine este de fapt Marina Belaustegui Keller?
Marina: Lucruri de stiut despre mine ar fi ca iubesc plantele, iubesc natura si-mi indragesc cainii. Natura e foarte importanta acum in documentarele mele. De aceea imi place sa surprind natura fie in slow motion, fie prin fotografie macro; prind cadre cu padurea, cerul, norii, cu frunzele care se misca in vant. “nsa, mai presus de toate, il iubesc pe Dumnezeu. Ce imi place cel mai mult sa fac in munca mea de director de filme e faptul ca pot sa transmit printr-o imagine mai multe decat ai putea spune intr-o mie de cuvinte. Imi place sa ma relaxez, sa ma bucur de viata si vreau sa ma concentrez acum pe documentarul pe care il fac. Si vor mai veni multe altele. Acum ma gandesc la alt proiect pe viitor… si l-as numi “Transilvania nu inseamna Dracula”. Toti care se gandesc la Transilvania o asociaza cu Dracula. Cred ca Transilvania e cea mai frumoasa zona, cu cei mai frumosi oameni si cu cea mai frumoasa natura pe care am vazut-o vreodata. Asta as vrea sa fac in viitor.
Reporter: Ai multi ani de experienta in domeniul tau, ca producator de film. Completeaza aceasta propozitie: “Daca nu as produce filme, as…”
Marina: Daca nu as produce filme, as avea o casa verde si as creste orhidee, plante si legume. Si as munci cu varstnicii, ca sa le aduc bucurie in viata.
Reporter: Odata intrata in aceasta profesie, cand ai realizat ca vrei sa fii director de film?
Marina: De cand am avut 18 ani si pana la 25 de ani, am stat in India. Acolo, am dus o viata spirituala; am meditat in fiecare dimineata la ora 5, apoi faceam munca pentru comunitate, reflectam asupra sinelui si sufletului. Acesta a fost primul lucru pe care l-am facut pentru mine. Apoi, la 24 de ani, am avut o revelatie: “Acum, vei merge in New York si vei face ceea ce ai visat mereu: film making”.
Aveam 24 de ani, deja traisem in Mexic, Guatemala, in India si Marbella. Si m-am gandit… ce voi face de acum incolo?Am avut revelatia aceasta, sa merg in New York. Si asta am si facut. Am mers in New York, unde am studiat la New York University si am facut specializarea in Film Maker, iar a doua specializare in Umanism. Mama mi-a spus mereu ca eu o sa fiu director de scoala, dar am zis ca nu, voi fi director de film. Si asta si sunt, director de film.
Multi ani am fost director de publicitate, am absolvit in film-directing. Sunt si producator acum. Am produs si un proiect documentar despre viata Papei Francisc. Cum spuneam, pentru multi ani am fost director de publicitate si am muncit pana am ajuns aproape sa fac atac de cord de atata munca… Apoi mi-am spus: gata! Am mers pe Amazon si am stat acolo o luna. Camera mi s-a stricat chiar in mijlocul Amazonului. Am luat-o ca pe un semn. M-am gandit ca padurea imi transmitea “Marina, ajunge… acum viata ta conteaza”. Si pentru multi ani am luat o pauza, ca sa ma recuperez dupa atata munca asidua. L-am cunoscut intre timp pe sotul meu, ne-am asezat la casa noastra si mi-am pus ordine in viata. Care era un haos, de altfel, pentru ca de 14 ani muncisem neincetat. Faceam publicitate, clipuri muzicale, calatorisem in jurul lumii si faceam clipuri cu diverse locuri, sau cu modele. Pana cand m-am oprit. “n 2015 am facut filmul despre viata Papei Francisc, care e argentinian; si cand filmarile s-au terminat, in luna mai, a murit tatal meu. Dupa patru zile de la moartea lui, am aflat pentru prima data pe internet ca tatal meu nu a fost cum crezusem eu – german sau maghiar, ci era roman din Simleu Silvaniei. Apoi, dupa 3 luni, mama mea a murit. Nu primisem inca nicio informatie de la oamenii din Simleu… desi am contactat o multime de oameni. La doua saptamani dupa moartea mamei mele, primarul Septimiu Turcas m-a contactat si mi-a spus ce a aflat despre originile familiei mele. Acum sunt aici in Simleu si incerc sa ma adun, sa pun laolalta amintirea si iubirea pentru stramosi. Cea mai importanta lectie pe care am invatat-o in ultima vreme, e ca adevarul te vindeca. Ultimii ani de viata ai mamei mele au fost foarte grei. “nsa nici acum nu sunt sigura daca ea doar a respectat dorinta tatalui ei, adica a bunicului meu, de a nu vorbi despre trecutul sau, ori ea chiar nu stia sigur despre Auschwitz.
Reporter: Acum, inapoi la motivul sosirii tale in Romania, in Simleu. Cum, mai exact, ti s-a schimbat viata dupa ce ai aflat adevarul?

rn

Marina: Dupa ce am aflat adevarul originii familiei, totul s-a schimbat. Acum totul a capatat sens. Am vrut sa umplu acest gol, al misterului. Mai ales ca din partea tatalui meu mai vine o poveste intunecata. Aveam trei frati, care au “disparut” in timpul guvernului militar. Erau foarte tineri, aveau 19, 22 si 24 de ani. Fratele meu Jose, Valeria si Martin. Si nu stiu ce s-a intamplat cu ei. Nu am nici certificatele lor de deces, nu stiu nici unde le sunt cadavrele. De aceea este foarte important pentru mine sa se faca lumina si sa inchid acest cerc. Sa acopar cu lumina si dragoste aceste evenimente ale vietii mele. Si acum ma simt mai implinita, ca-mi stiu originile.
Reporter: Cum te-ai simtit in toti acesti ani, necunoscandu-ti originile si cati ani aveai cand ai inceput sa cauti raspunsuri?
Marina: In toti acesti ani in care n-am avut nicio idee depre viata bunicului, am fost foarte curioasa si niciodata nu am incetat sa caut adevarul. Mama zicea mereu ca “granitele s-au mutat”, iar eu ii spuneam: “dar mami, granitele se muta, dar orasele nu”, insa ea apoi schimba subiectul. De aceea documentarul meu se va numi “Borders Moved”. “mi amintesc ca de mica am inceput s-o intreb continuu pe mama unde s-a nascut bunicul. Nici nu mai stiu exact ce varsta aveam. Iar ea zicea ca ori in Bucuresti, ori undeva in sudul Germaniei, ori in Budapesta. Si de aceea spunea “granitele s-au mutat”.
Reporter: Cat timp te-ai bucurat de prezenta bunicului tau in viata ta si cat de prezent a fost in viata ta?
Marina: Bunicul meu Ivan a fost mereu un mister. A fost un milionar, insa a pierdut totul. Totul i-a fost luat de catre presedintele de pe atunci, Juan Perón. I-au luat casa, laboratorul, totul. Am aflat ca Ivan era din Romania, pentru ca Brazilia, unde a fost exilat, inregistra digital toti imigrantii. Asa am putut afla pe internet. Bunicul nu a fost foarte prezent in viata mea. Aparea si disparea, asa cum a disparut si din viata fratelui sau, care a trait in Cluj. Noi nici nu am stiut ca avea un frate. Asta am aflat in 2015, de la primarul Septimiu Turcas, care mi-a spus ca bunicul a avut un frate, Adalbert, care a murit in Cluj. Adalbert a avut doi copii, pe Vladimir si Ecaterina, de la care am aflat apoi adevarul.

rn

Reporter: Cum te simti sa fii in Romania, in locul de bastina al bunicului tau?
Marina: Faptul ca am ajuns aici in Romania a fost cel mai minunat lucru. Am fost placut surprinsa ca toti oamenii au fost asa impresionati de povestea mea, de cautarile mele. Aici, in Simleu, ma simt ca acasa. Ma simt acasa in Romania. Si e foarte interesant, pentru ca ziua mea de nastere e in 9 septembrie, iar anul acesta, anul nou evreiesc Ros Hasana a fost in 9 septembrie. Iar in 11 septembrie am ajuns in Simleu, atunci cand a fost si deschiderea noii expozitii a muzeului Holocaust, unde a fost onorata si memoria stramosilor mei. Deci nu exista cuvinte sa descriu cum m-am simtit.
Reporter: Te rugam sa ne faci cateva dezvaluiri despre documentarul la cari lucrezi acum; aici in Simleu; cum va fi?
Marina: Documentarul meu va fi despre cautarile mele. Nu despre ce am descoperit, ci despre cautari in sine. Filmez in multi-format, cu orice am la indemana. Daca ceva important se intampla si am telefonul la indemana, cu el filmez. Voi inregistra si niste marturisiri, iar tot formatul va fi modern, ritmat, dar si cu o forma de umor. Am mult material. Am inchiriat si camere speciale. Si voi distribui acest documentar peste tot in lume, vreau sa stie toata lumea despre acest loc frumos. Sper si ca la anul sa vin la Cluj, la festivaluri de film. Sau la orice festivaluri care se vor organiza in Romania, dar nu numai.
Vreau sa multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine, care s-au interesat de povestea mea si au fost prezenti de-alungul cercetarilor despre radacinile mele. Va multumesc frumos si Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Post Views: 57