Mari dascăli ai lumii și exemple morale strălucite: Vasile cel Mare, Grigore de Nazianz și Ioan Gură de Aur

”E rușinos să pierdem prezentul, iar mai târziu să rechemăm trecutul.” (Sfântul Vasile cel Mare)
”Totul este schimbător, pentru ca să îndreptăm iubirea inimii noastre spre cele neschimbătoare.” (Sfântul Grigore din Nazianz)
”Se tem de moarte doar cei care nu cred în Înviere.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dragi cititori, Biserica ortodoxă și Greco-Catolică aduc cinstire astăzi celor trei mari sfinți ai secolului IV: Vasile cel Mare, Grigore de Nazianz și Ioan Gură de Aur.
Viața acestor trei personalități marcante este încărcată de o bogăție inepuizabilă. Cei trei au trăit în aceeași epocă și s-au confruntat cu provocări similare.
Sfântul Vasile s-a născut în Cezareea Capadociei, unde ulterior a fost hirotonit și ales ca arhiepiscop în anul 370. El a luptat împotriva ereziilor vremurilor și a dus o luptă impetuoasă în vederea apărării dogmelor de credință, folosind vigoarea slovelor. Și-a atras astfel ostilitatea împăratului Valens care l-a persecutat cu ferocitate. La marginea orașului Cezareea, prin efortul și mărinimia Sfântului Vasile, a luat ființă o adevărată cetate a carității: sanatorii, azile, spitale, laboratoare și școli de meserii.
Sfântul Grigore s-a născut la Nazianz, un oraș din Asia Mică. A făcut multe călătorii pentru a se instrui și o vreme l-a urmat în singurătate pe prietenul său bun, Vasile cel Mare. A fost sfințit preot, apoi episcop de Sasima și a devenit pentru scurt timp arhiepiscopul Constantinopolului, dar, din cauza grupărilor rivale care defăimau biserica sa, în anul 383 s-a retras la Nazianz, unde a rămas până la moarte, dedicându-se rugăciunii și lucrărilor teologice.
Sfântul Ioan s-a născut în marele centru cultural și religios Antiohia, ca fiu al unui ofițer din armata imperială. După o perioadă de grea sihăstrie în munți, Ioan s-a întors în Antiohia și a fost sfințit preot în anul 386. Geniul și arta sa oratorică i-au creat numele. În timpul celor 12 ani de preoție el i-a combătut pe eretici și s-a străduit din toate puterile pentru formarea morală a credincioșilor săi. Râvna sa de predicator implacabil, dragostea pentru săraci, pentru adevăr și dreptate a creat multe aversiuni. Depus din drepturi și în drum spre ultimul său exil în regiunea munților Caucaz, în ziua de 1 septembrie a anului 407, Ioan și-a încredințat sufletul imbatabil în mâinile lui Dumnezeu și trupul unui mormânt pe țărmul Mării Negre.
Dragilor, acești eroi morali și-au câștigat fără îndoială dreptul la aducere aminte în istoria lumii. Să fim recunoscători pentru ei și să încercăm să ne înconjurăm cât mai des viața cu astfel de figuri de referință, sărbătorindu-le faptele, onorând-i printr-un distins gest al inimii, dar și observând îndeaproape care a fost sursa reușitei lor.
Să nu uităm că oamenii stăpâniți de idealuri supreme sunt cei care au făcut cel mai mult pentru societate, tocmai pentru că s-au gandit cel mai mult la lumea viitoare. Ei și-au lăsat urmele de lumină pe Pământ, tocmai pentru că mințile lor au fost preocupate de Cer…
La mulți ani tuturor celor care poartă numele de Vasile, Grigore și Ioan!