Compozitor, cântăreț, chitarist, pictor și grafician român, cunoscut ca fondator și lider al formației Phoenix, Nicu Covaci s-a stins din viață la Spitalul Județean Timișoara, în urma numeroaselor probleme medicale avute în ultima perioadă.
”De azi ne-asteaptā, Dincolo, Cel Ce Ne-a Dat Nume. Prin TOT ce ne-a lāsat Mostenire, Nicu Covaci este, de azi, Pururi,NEMURITOR!”, a fost mesajul pubicat pe pagina oficială a ”Mareului Urs” al Rock-ului românesc.
În primăvara acestui an artistul a fost operat de urgenţă pe creier la Timişoara, iar numeroasele complicații ulterioare au dus la trecerea în neființă în ciuda eforturilor echipelor medicale multidisciplinare de a-l retrimite pe Nicu publicului din toată țara.
În 27 martie 2023, Nicu Covaci a fost aplaudat la scenă deschisă de publicul Cinematografului Scala, oferindu-i-se la premiera filmului ”PHOENIX – Povestea” o diplomă de Excelență din partea Primăriei Municipiului Zalău.
Ionel Ciunt, primarul Zalăului, declara atunci că diploma i se oferă marelui artist ”în semn de apreciere pentru îndelungata și rodnica activitate artistică realizată din dragoste și respect față de public, pentru pasiunea și profesionalismul cu care, timp de șase decenii, au ajuns la inimile multor generații de spectatori și pentru promovarea valorilor culturale românești”
Nicu Covaci la Zalău, proiecția specială a filmului PHOENIX – Povestea
Nicu Covaci s-a născut în 1947, la Timișoara. Compozitor, chitarist, pictor şi grafician, a studiat din copilărie pianul, acordeonul, dar şi limbile străine – franceză, germană și engleză. Mai târziu, după ce a învățat singur să cânte la muzicuță, a luat și lecții de chitară.
A urmat secția germană a școlii primare, secția română a școlii generale, liceul de arte plastice și Institutul de Arte Plastice din Timișoara.
Nicu Covaci a fugit împreună cu cea mai mare parte a colegilor de trupă de regimul comunist din România în 1977 printr-o evadare spectaculoasă. S-a stabilit mai întâi în Olanda, apoi în Germania și în final în Spania. Prin 1961, Nicu Covaci și Kamocsa Camo Bela, elevi la Școala Generală nr. 2 din Timișoara, au fondat o “formație de chitare electrice” – inspirați de ceea ce se întampla peste graniță. Trupei i-au pus numele ”Sfinții”. Trupa avea să devină celebra Phoenix, pentru ca activiștii culturali comuniști să îi permită accesul la festivalurile organizate de UTC (Uniunea Tinerilor Comuniști), deoarece ”Sfinții” era un nume care avea de-a face cu religia, respinsă de regim, potrivit Rador Radio România.
În 1965, componența trupei s-a schimbat, în Phoenix intrând Florin “Moni” Bordeianu (n.1948, student IEFS), Claudiu Rotaru, Ioan “Pilu” Stefanovici (n.1946, student Politehnică) și Gúnter “Spitzi” Reininger (n.1950, elev la școala de muzică). Repertoriul era compus din cover-uri celebre ale trupelor Beatles, Rolling Stones, Animals etc. Au fost ascultați de celebrul critic muzical Cornel Chiriac, care i-a ajutat să înregistreze un album. În acea perioadă, au lansat piesele celebre “Vremuri” și “Canarul”.
Câștigă un premiu la un concurs între formațiile studențești în 1968 – la Festivalul Național de Artă Studențească de la Iași, când au concurat cu Roșu și Negru, Coral și Mondial. Un an mai târziu, locul lui “Pilu” a fost luat de Dorel “Baba” Vintilă Zaharia.
Apar în emisiuni de televiziune și susțin zeci de concerte, reușind să se impună ca trupă de referință. După emigrarea lui Moni Bordeianu, din toamna anului 1970, componența trupei se modifică iar. Intră “Spitzi”, Cornel Liuba (tobe), Kovacs Zoltan (bas) și Laurențiu Butoi (oboi, flaut).
Este cooptat în trupă și Mircea Baniciu, un folkist care însoțea trupa în turnee, iar în octombrie 1971 se renunța la serviciile lui Zoli, Laurențiu și, putin mai tarziu, la Cornel. Intră Joszef Kappl (ex – Color, Clasic XX, student la Conservator) și Costin Petrescu (ex – Olympic’64, student Arhitectură). Accentele rock se modifică și ele, iar stilul lor capătă rezonanțe folclorice.
Realizează poemul rock “Cei ce ne-au dat nume”, care a fost prezentat în premieră la Opera din Timișoara, la 13 ianuarie 1972. A apărut apoi albumul “Negru Voda”, primul disc LP scos de o formație rock în limba română. În 1974, apare în trupă Ovidiu Lipan “Țăndarică”.
Formația Phoenix avea un succes imens, însă în anii ”70 ajunsese să fie un fenomen mai degrabă underground, fiind pe rând interzisă în concerte, la televiziune și la radio, de cenzura comunistă.
Phoenix a fost și va rămâne un fenomen al muzicii românești, iar marele Nicu Covaci rămâne nemuritor în sufletul milioanelor de fani.