Detestate pentru mesajele simpliste sau vulgare, dar si iubite din aceleasi motive, manelele seamana cu Romania actuala, releva un studiu realizat de Muzeul Taranului Roman. Pentru cei care le canta si danseaza, manelele sunt „muzica de suflet“ si sursa de averi. Pentru cei care le cerceteaza, sunt „visul romanesc“, o oglinda a societatii in care traim.
Manelele sunt un fenomen care nu mai poate fi ignorat. Chiar daca nu le considera „estetic extraordinare”, un grup de cercetatori de la Muzeul Taranului Roman (MTR) alaturi de colegi din Franta si SUA au inceput sa le studieze pentru ca, antropologic, reprezinta „reconstructia identitatii muzicale nationale”, cu incluziunea minoritatii care le-a „inventat”, cea a rromilor.
„Ma tem ca suntem cum sunt manelele”, a spus etnomuzicologul Speranta Radulescu intr-o conferinta despre aceasta muzica. „Daca nu ne plac, de cele mai multe ori se intampla pentru ca asa suntem si noi, si avem motive sa nu ne placem.”
Bani, sex si dusmani
Cand canta pentru clientii lor bogati, manelistii vorbesc despre bani si „modalitati smecheresti de a-i obtine”, despre putere, sex si dusmani, au aflat cercetatorii. „Temele sunt legate de bani, dusmani, lumea interlopa”, spune si Dan Ciotoi de la trupa Generic, considerat unul dintre parintii manelelor. „De aici vin banii catre solisti. Cand canti la un interlop si il lauzi ca are bani si masini, baga mana in buzunar si da 10-15.000 de euro sau mai mult.”
Pentru oamenii de rand, interpretii canta despre dragoste, politicieni, crime si barfe, despre familie, prieteni si, din nou, despre dusmani. „Eu intotdeauna m-am inspirat din viata oamenilor”, spune si Nicolae Guta. „Pentru ca am trecut prin toate etapele vietii – dragoste, disperare, dezamagire – ca un film.”
Pentru cei care danseaza pe manele, conteaza mai putin versurile, ci sa iasa in evidenta. Pentru femei, sa-si miste soldurile, sa-si serpuiasca bratele si sa-si scuture umerii pentru a-si demonstra senzualitatea, iar pentru barbati, sa afle lumea ce „buna la pat, draguta, desteapta si sexy” este femeia lor, au constatat cercetatorii.
Se aud in restaurante, baruri si discoteci, la nunti, botezuri si aniversari, alternativ cu muzica populara, etno, disco, pop, hip-hop, tehno, house sau muzica tiganeasca, principalele genuri din care maneaua se inspira.
Publicul tinta
„Cel mai bine prind la adolescenti si tineri cu o educatie sumara, cu varste intre 15-34 de ani”, spune Speranta Radulescu, iar un sondaj realizat de voluntari pentru aceasta cercetare arata ca 30% din cei intervievati s-au declarat in 2005 simpatizanti ai manelelor si in 2008, 27%. Cifrele sunt contrazise insa de cele din Barometrul de Consum Cultural, realizat de Centrul de Studii si Cercetari in Domeniul Culturii, care arata ca, in 2005, 10,3% din romani ascultau manele, iar in 2006, procentul a scazut la 8%.
Exista insa o majoritate a romanilor care declara ca le destesta, din motive estetice sau sociale, spun cercetatorii. „Maneaua e cantata cu predilectie de tigani si la noi domina ura de rasa”, completeaza Nicolae Guta. Cei mai vehementi impotriva manelelor sunt intelectualii, oamenii in varsta, muzicantii rromi, tinerii educati, spun cercetatorii. Dan Ciotoi dezaproba: „Eu pot sa spun ca nu e adevarat. Noi cantam de 20 de ani la profesori si doctori”.
Directorul MTR, antropologul Vintila Mihailescu, prezent la conferinta despre manele, nuanteaza. „In cazul majoritatii, cei care urasc manelele, 90% sunt ipocriti. Exagerez, dar exista clar o doza de ipocrizie. Se intampla ca in public sa declare ca detesta manelele, dar in privat sa le asculte”, explica antropologul.
„Visul romanesc”
Maneaua cantata astazi nu mai este doar o muzica sociala, nascuta din revolta unei minoritati ignorate, ci este o expresie a succesului unei societati in care noii-imbogatiti ii domina pe oamenii de rand prin puterea banului.
„Este visul romanesc si prinde in masura in care competitia pe care a adus-o economia de piata este pusa in scena cu toate problemele ei. De cele mai multe ori inseamna dusmani, prieteni in care n-ai incredere, smecheri, barosani”, adauga Vintila Mihailescu. Manelele s-au transformat intr-un model de reusita si plac pentru ca „sunt asa cum suntem sau cum am vrea sa fim”.
A devenit populara la inceputul anilor ’90
Originile manelei raman neclare, pentru ca cercetatorii au gasit foarte putine dovezi ale existentei acestei muzici in secolul al XIX-lea. Numele de manea a aparut pentru prima data in scrieri din anii 1850, in sud-estul Romaniei contemporane, pe atunci aflata sub suzeranitatea turceasca. Era un cantec de dragoste turcesc, „lent, languros”, a explicat etnomuzicologul Speranta Radulescu, cantat de muzicanti tigani sau de boieri, din voce si tambur.
La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, maneaua a disparut treptat. Era cantata tot mai rar, de cativa lautari batrani pentru clientii lor conservatori. In 1949, doi folcloristi descopera, totusi, o manea turceasca, instrumentala, intr-un sat dunarean, Clejani. Melodia, pe atunci lenta, s-a transformat mai tarziu intr-un joc taranesc dinamic – sarba.
Vechi si nou
In anii ’60 insa, cativa muzicanti bucuresteni scot pe piata o muzica pe care o prezinta ca ceva nou si o numesc manea. Se pare ca fusese adusa din Dobrogea, de la turcii pe atunci numerosi in regiune. Cateva dintre aceste piese scapa de cenzura comunista si ajung pe discuri comerciale. Muzica se raspandeste rapid in comunitatile rromilor din centrul tarii. Este insa diferita de cea cantata si dansata de aristocratii veacului trecut, iar cercetatorii admit ca este posibil sa nu existe nicio legatura intre maneaua veche si cea noua, in afara numelui.
Noua manea avea o melodie ornamentata, era cantata de interpreti cu timbru vocal si emisie nazala specifice muzicii tiganesti, iar versurile ofereau o versiune idilica a vietii in comunitatile de rromi. In anii ’80, cand nu era inca foarte raspandita, maneaua e cantata o data sau de doua ori la o petrecere, de tarafuri cu vioara, acordeon, tambal si contrabas. La inceputul anilor ’90 castiga popularitate, este asimilata unei categorii muzicale mai largi, denumita „muzica orientala”, devine dinamica si agresiva.
Dan Ciotoi si trupa Generic, pe care a infiintat-o la Targoviste in 1990, sunt considerati unii dintre „parintii manelelor”. Ciotoi spune ca trupa canta si muzica usoara romaneasca, muzica greceasca, dar si manele, pentru ca „de aici vine banul”. „Cu cat este mai contestata, cu atat merge mai bine”, spune el.

Post Views: 68