Mama Tiluta

In general, la auzul unui astfel de apelativ esti tentat sa crezi ca este vorbna de o femeie albita de ani, inconjurata de copii si nepoti. Dar Tiluta iese din acest tipar, ea fiind o frumoasa femeie tanara care reuseste sa transmita si celor care o vad o fantana din seninatatea si blandetea ei.
Identitatea care i se atribuie decurge din faptul ca si-a asumat responsabilitatea de a creste si educa copii care au fost abandonati in maternitate de catre cele care le-au dat viata.
Tiluta e o femeie implinita. E casatorita si este mama. Cu ani in urma cand s-a numarat printre cei cu restrangere de activitate la locul de munca, s-a hotarat sa devina asistenta medicala maternala. Avea atuurile care sa-i indreptateasca optiunea. Iubeste copiii, are vocatia si experienta cresterii lor si se bucura de suportul familiei sale in care copiii veniti sa se poata usor integra.
De aceea cele trei fetite ajunse pe rand in grija Tilutei Radu au avut norocul sa simta caldura unui cuib familial, chiar daca atunci cand s-au nascut profilul destinului lor parea a fi altul.
Acum, dupa ce primele doua au plecat, fiind infiate de familiile dornice sa aiba copii, Tiluta se ocupa de mezina, care e un pui de om ca o papusa maslinie, pe zi ce trece tot mai frumoasa, dupa cum poate fi observata fie in bratele ocrotitoarei sale, fie in caruciorul in care e scoasa zilnic la aer.
Impresionata in aceasta reala poveste de viata este asemanarea sentimentelor Tilutei cu trairile dureroase ale „Caprioarei” lui Emil Garleanu atunci cand a venit vremea sa se desparta de puiul plapand. Fiindca si Tiluta a simtit de doua ori o profunda strangere de inima cad a sosit ziua despartirii.
Plecarea celei mijlocii fiind de data recenta, in ochii Tilutei apar lacrimile dorului de cate ori vorbeste de ea, dupa ce sase ani i-a tinut loc de mama.
Pentru femei ca Tiluta infloresc ghioceii pe tapsane si bogatia florilor din glastre ne mangaie privirile in fiecare an de 8 Martie.