„Au bagat spaima in copiii nostri si i-au infometat”
Doua fetite, de sase, respectiv zece ani, au plecat intr-o tabara organizata de o fundatie romano-germana, de unde s-au intors la familie infometate si traumatizate.
O mama disperata din Sanmihaiu Almasului a sesizat redactia Graiul Salajului in incercarea de a incepe demersul pentru a intelege ce s-a intamplat cu fetita ei in varsta de sase ani. Mama sustine ca si-a trimis copilul intr-o tabara, alaturi de sora cu patru ani mai mare, iar la intoarcere, ambele erau „slabe, infometate, cu vanatai si speriate”. Ne-am deplasat la locuinta familiei Seiche, din Sanmihai, unde am stat de vorba cu mama si cele doua fetite.
„Au venit acasa dupa fete, desi le-am spus o data ca nu le las in tabara”
Conform informatiilor primite de la Aurelia Seiche, mama celor doua minore, tabara in care au plecat copiii a fost organizata de o fundatie care incearca sa ofere o rasplata copiilor cu rezultate bune la scoala si care provin din familii defavorizate. „Au venit intr-o zi de la scoala sa ne spuna ca vor ca fata mea cea mare sa plece in tabara langa Brasov. Ni s-a spus din start ca nici scoala nici cei din primarie nu au nicio legatura cu proiectul si ca e organizat de o asociatie care ajuta familiile de etnie roma si cele sarace. Eu nu prea am conditii sa le ofer si sunt si bolnava, de aceea am stat sa-i ascult. Am intrebat-o pe fata daca vrea sa mearga si la inceput chiar isi dorea. Apoi am mai vorbit cu alte familii din sat care au trimis copiii in tabara de acolo si toti au spus ca nu e bine sa mearga, ca nu sunt conditii. Pana la urma am zis ca o las sa se duca, sa nu o tin tot langa mine, ca o sa ii fie bine acolo”, povesteste mama celor doua fete. Cel mai mic membru al familiei Seiche, Iulia, care are numai sase ani, a ajuns sa o insoteasca pe sora mai mare in tabara de langa Brasov pentru ca „mai erau locuri”, dupa cum spune mama fetelor.
„Nu le-au lasat sa ia cu ele telefoane sau bani”
Cele doua fetite au plecat in tabara cu alti 10 copii din sat. Alaturi de ei, in tabara s-a aflat si una dintre mame, care insa nu a sesizat probleme deosebite pe parcursul celor zece zile . „Intr-adevar, mancarea a fost cam putina, nici eu nu m-am saturat de fiecare data, dar le mai dadeam fetelor si pe ascuns. Iar sa se loveasca intre ei nu am vazut. La telefon aveau voie sa vorbeasca de pe telefonul mode-ratorilor, dar nu aveau de ce sa se planga. Erau mai tristi la telefon pentru ca li se facea dor de casa cand auzeau vocea parintilor”, povesteste Nicoleta F., cea care a insotit grupul de copii in tabara, intr-o convorbire telefonica purtata cu mama fetelor. Pe langa faptul ca cele doua fetite s-au intors acasa mai slabe decat au plecat, mama lor este indignata si de vanataile cu care s-au intors acasa cele doua fete. „Nu e destul ca le-au dat sa manance odata la pranz numai o clatita. Cea mare mi-a venit acasa cu o rana pe picior si micuta cu niste vanatai pe care nu stie de unde le are. S-a putut intampla orice acolo!”, crede mama speriata.
„Le-au trezit noaptea la trei si le-au dus la cimitir”
Socul cel mai mare pe care mama l-a suferit a fost in momentul in care a aflat ca programul pe care il aveau copiii in tabara includea si o „excursie” inedita prin cimitir. Doamna Seiche ne-a povestit cu lacrimi in ochi cum cele doua copile au fost trezite in miezul noptii si au fost duse, in grupuri de cate patru, prin satul in care se afla tabara. „Cand mi-a spus fata unde i-au dus am crezut ca lesin! A zis ca i-au pus sa se imbrace si i-au dus pe la ceva case parasite, la cimitir si apoi intr-o biserica unde le-au aratat tot felul de fete de oameni morti si plini de sange. Ce fel de om poate face asta cu un copil de sase ani, cat are fata mica?”, spune mama izbucnind in plans. Aura Seiche, fetita de zece ani, ne-a povestit ca sora ei s-a speriat atat de tare incat a inceput sa planga. „Eu nu m-am speriat atat de tare, ca mi-am dat seama ca cei mascati sunt moderatorii care stau cu noi peste zi, dar sora mea nu s-a mai oprit din plans”, mai spune fetita care in toamna incepe clasa a patra.
Metode occidentale de distractie
Contactat de redactorii Graiul Salajului, organizatorul taberei „face lumina” in acest caz. „Tabara face parte din pro-iectul organizat de un grup german “Rumänieninitiative de Ev.-Luth. Christuskirche Dresden-Strehlen e.V.I si fundatia romana ARAPAMESU. Ceea ce ne propunem noi este sa organizam in fiecare vara o tabara in care sa mearga copiii care provin din familii defavorizate. Organizam aceasta tabara de 11 ani si metodele pe care le folosim pentru a-i educa si distra pe acesti micuti sunt occidentale. Asa s-a intamplat si cu excursia la cimitir. In realitate, nici nu s-a intrat printre morminte. Tot ce s-a intamplat a fost sa facem un traseu care sa imite un fel de „casa a groazei”, asa cum vedem prin parcurile de distractie din strainatate. In plus, niciun copil nu a fost fortat sa participe. Noi le oferim libertate totala, nu ii constrangem la niciun fel de activitate. Iar in legatura cu mancarea, noi am calculat caloriile de care are nevoie fiecare copil si cu sigu-ranta fiecare a fost hranit asa cum este necesar pentru aceasta varsta”, a declarat organizatorul si moderatorul taberei. Reprezentantul organizatiei care s-a ocupat de tabara in care au plecat copiii nu a reusit insa sa ne raspunda la intrebarile legate de situatia fetei de sase ani.
„Se vedea pe ea ca nu e bine”
Odata intoarse in tabara, cele doua copile au ajuns la medicul din sat. „Am vazut fetele cand au fost aduse la doamna doctor de catre mama lor. Se vedea clar pe cea micuta ca nu e bine, parea speriata. Ne-au povestit si noua ca au fost la cimitir cu ele si zicea mama ca pe drumul de intoarcere Iulia a observat toate cimitirele si a inceput sa povesteasca despre cruci si morminte”, spune asistenta medicului comunal Chendea Lucretia.

Post Views: 80