Prin firea lui, romanul este bland, tolerant, uman. Poate datorita unor influente slave, ori a educatiei crestine. De-a lungul istoriei a demonstrat ca este pasnic si doar atunci a ridicat armele cand i-a fost tara invadata. Nu s-a luat cu nimeni la harta, nici nu a cotropit tarile vecine. Cu firea-i domoala, cu vorba: „Mai rau sa nu fie” a rabdat pana nu a mai putut. Si rabda in continuare. De toate.
Cu capul plecat, romanul nostru acum e umilit in propria-i casa. A vrut sa fie prieten cu fiecare vecin, cu fiecare om din comunitate, dar rasplata i-a fost dura. In anii de dupa Revolutie a aflat ca semenul sau tigan e la mare pret. A inteles ca nu are voie sa il supere, ca trebuie sa-i acorde drepturi. Altminteri, era acuzat de discriminare. Si in doi timpi si trei miscari se ducea vestea in toata Europa ca a fost nedreptatit cutare tigan. In urma intelegerii gasite de aceasta etnie sub poala Europei pe obrazul romanului a ajuns mult noroi. Ultimul exemplu fiind dat la Bucuresti de cantareata americana Madona, care s-a dat de partea lor. Dar ne intrebam oare de ce aceasta ^sisoie^ s-a trezit vorbind fara sa cerceteze anumite ches-tiuni? Bunaoara cum ar fi faptul ca tiganii din Romania sunt cel mai putin discri-minati din Uniunea Europeana. Pe locuri fruntase fiind Republica Ceha, Ungaria, Grecia si Slovacia, avand nivele de discriminare generala de peste 60 la suta, in timp ce Romania si Bulgaria inregistrau cele mai scazute niveluri, de 25 la suta. Sau ar mai trebui sa fi stiut inainte sa vorbeasca cum e sa fii fugarita, jefuita si violata de cei plecati in Italia, ca poate atunci nu i-ar mai fi vazut atat de inocenti. Dar i-as dori din tot sufletul acestei femei sa traiasca in Salaj, in unul din satele Agrij, Voivodeni-Dragu, Lupoaia-Creaca, Bilghez-Nusfalau, Ileanda, Mal-Sig, Dersida -Bobota, si-n multe altele. I-as dori sa lucreze, cu multe sacrificii, fizice si financiare pamantul, iar toamna sa-si vada roadele furate. I-as dori sa vada caii tiganilor pe pamantul ei cu grane.
Oare cum s-ar simti sa-si vada parintii batuti si pradati in propria casa? Si-apoi sa alerge la politistii iar ei sa dea din umeri, spunand ca nu se baga ori ca nu au dovezi. De frica. Ca doar si dintre ei multi au luat-o pe coaja. Si-atunci cucoana Madona cu siguranta si-ar lua talpasita, fara sa priveasca inapoi. Noi insa nu putem fugi nicaieri. Aici ne sunt casele, pamanturile si mortii. Nu putem decat sa plecam capul, sa spunem in soapta: „Mai rau sa nu fie”. Dar asta pana cand in propria noastra casa?