Visam intr-una din nopţi că mă aflam in faţa unei femei frumoase, inteligentă, tenace, competentă, perseverentă, trimisă de Divinitate pe Pămant. Ea dădea ora exactă şi făcea să răsară soarele. Cred că orice om cu mintea intreagă se gandeşte că personajul este intr-adevăr din vis, pentru că in realitate este imposibil ca un om să intrunească atata amar de calităţi. M-am trezit şi am constatat cu stupoare că personajul visat de mine există. Privind la televizor am făcut constatarea. Şi cred că şi dumneavoastră stimaţi cititori aţi auzit caracterizări de genul celor de mai sus zilele trecute cand au avut loc alegerile preşedintelui celei mai mari organizaţii a PDL din ţară. Bucureştiul vreau a zice. Elena Udrea a fost aleasă preşedinte, iar pedeliştii au pus fiecare ce a avut mai bun ca să zugrăvească eroina. Şi poate ii ridicau şi o statuie, dacă nu s-ar fi făcut tarziu şi nu i-ar fi aşteptat mesele imbuibate cu bucate. Oricum, candidata la preşedinţie (sic) cum s-a autointitulat Elena Udrea, are şanse să intre in istorie, cel puţin in cea orală, ca fiind politicianul care a adunat cele mai multe elogii pe secundă şi pe metru pătrat. De cel puţin vreo 20 de ani nu ne-a mai fost dat să auzim atatea laude la un loc, nici măcar dacă ar fi fost cazul. Oricine a ascultat atatea discursuri aiuritoare şi a văzut-o pe blonda strălucitoare n-a crezut, sau i-a venit greu să creadă, că ceea ce se petrece este real. A fost un film prost conceput, o Odă Elenei. Ca să nu zicem şi altceva.

Post Views: 68