Luptele pentru eliberarea Sălajului

În urmă cu 71 de ani, pe 25 octombrie 1944, erau eliberate ultimele teritorii româneşti de către armata română. Ultimul teritoriu eliberat a fost oraşul Carei, care la acea vreme făcea parte din judeţul Sălaj. Toate teritoriile eliberate de trupele româneşti din Ardealul de Nord au fost răpite României prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. 

După zdrobirea contraofensivei inamice de la 5 septembrie 1944 şi respingerea înapoi peste Mureş, ofensiva hotărâtoare a trupelor române şi sovietice a fost reluată la data de 9 octombrie. În cea de-a doua parte a acestei operaţiuni, denumită Opera?iunea Debre?in, în perioada 14 – 25 octombrie 1944 marile unităţi ale armatei române au executat urmărirea operativă a adversarului prin poarta Someşului.
Pierzând orice speranţă de a se menţine pe Someşul Mic, comandamentul inamic a ordonat retragerea spre bariera Meseşului (Poarta Meseşană).
Pentru a nu da posibilitatea inamicului să-şi organizeze apărarea pe noi aliniamente, comandantul Armatei a-4-a române a hotărât să treacă cu toate forţele la urmărirea acestuia până la izgonirea lui de pe teritoriul românesc.
Luptele pentru eliberarea Sălajului istoric, care în perioada interbelică era judeţ de graniţă, având în componenţă şi plăşile Carei şi Valea lui Mihai, au durat 11 zile (15 – 25 octombrie 1944). Pentru aceasta a fost nevoie de sacrificiul suprem a 601 soldaţi români, înmormântaţi pe teritoriul judeţului nostru, din care 165 încă neidentificaţi.
În luptele crâncene pentru eliberarea Tihăului, Regimentul 2 dorobanţi a pierdut 15 oameni, 32 au fost răniţi şi 3 dispăruţi.
În raza localităţii Chilioara s-au dat lupte grele. În ziua de 18 octombrie 1944, la Chilioara, au căzut eroic 20 de militari români din cadrul Regimentului 34 Infanterie, ei fiind înmormântaţi în cimitirul din localitate. Bătălia de la ferma de lângă Archid este numită foarte sugestiv „cuptorul de foc de la Chilioara – Archid”. stop_coloana
În ziua de 25 octombrie 1944, Grupul 18 Cercetare din Divizia 18, condus de către căpitanul Dumitru Cristorian, care participase la luptele pentru eliberarea Sălajului, depăşea bornele de hotar ale ţării. Despre acest moment emoţionant, căpitanul Cristorian nota în caietul său de front următoarele: „Când am depăşit vechea frontieră dintre România şi Ungaria, ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii Grupului 18 cercetare au sărutat pământul scump al patriei, după care ne-am avântat în urmărirea adversarului pe teritoriul Ungariei”. Aceste cuvinte reprezintă chintesenţa a ceea ce a însemnat şi înseamnă pentru ostaşul român patriotismul adevărat, care nu poate fi diluat de către nici un regim politic trecător.

Drapelul a fost înălţat la Zalău la 17 octombrie

Zalăul a fost eliberat la data de 17 octombrie, la ora 12.00. Căpitanul Grupului 18 Cercetare din Divizia a 18-a Infanterie, Dumitru Cristian, a intrat pe data de 16 octombrie în Hida. În dimineaţa zilei de 17 octombrie a eliberat satele Vîrşolţ şi Recea, îndreptându-se cu armata spre Zalău. La ora 12.00, Grupul 18 Cercetare a intrat în Zalău, armatele naziste retrăgându-se din oraş. În piaţa centrală (lângă Clădirea Transilvania), mii de oameni aşteptau cu entuziasm armata română. Căpitanul a scos de sub şa un drapel pe care i l-a înmânat soldatului Simion Florea, care l-a ridicat pe catarg. După acest moment, trupele au părăsit Zalăul, îndreptându-se spre Bădăcin şi Bobota.