Marea problema care trebuie sa ne framânte în viata este cea a marii întâlniri cu Mântuitorul Hristos, care ne-a rascumparat cu Sângele Sau pentru o viata îndumnezeita si vesnica, si raspunsul nostru din ziua marii întâlniri cu El. În Evanghelia de la Matei, cap.25, versetele 31-46, ne este prezentat tabloul maret al Judecatii de Apoi pe care Iisus Hristos, Domnul, Stapânul si Mântuitorul nostru, o va înfaptui la sfârsitul lumii. Mai înainte, în capitolul 24 al Evangheliei de la Matei, se vorbeste despre semne în cer si pe pamânt, care vor prevesti apropierea sfârsitului. Atunci Domnul Iisus Hristos, Judecatorul tuturor va veni întru slava si stralucire cereasca, înconjurat de Sfintii Sai Îngeri sa judece vii si mortii. La porunca Sa, la glasul arhanghelului si întru trâmbita lui Dumnezeu toti cei din morminte vor învia, iar cei vii se vor schimba si se vor prezenta în fata Dreptului Judecator pentru a-si primi rasplata cuvenita dupa faptele lor, fericirea sau osânda vesnica. Dupa cuvântul Domnului, nimeni nu se va putea sustrage acestei judecati si fiecare va da seama la scaunul de judecata daca a împlinit sau nu poruncile lui Dumnezeu. Atunci vor iesi la iveala toate gândurile si faptele fiecaruia: Cei care în viata lor au împlinit sfintele porunci ale Mântuitorului Hristos, prin savârsirea faptelor bune, în inima carora sta porunca iubirii, ca un îndreptar dumnezeiesc în viata morala de toate zilele, vor fi partasi slavei lui Dumnezeu, împartasindu-se vesnic de bunatatile ceresti. Faptele milei sufletesti si trupesti ne sunt evocate în cuvinte sugestive ale Evangheliei de astazi: „Veniti, binecuvântatii Tatalui Meu, mosteniti împaratia cea pregatita voua, stop_coloanade la întemeierea lumii. Caci flamând am fost si Mi-ati dat sa manânc, însetat am fost si Mi-ati dat sa beau, strain am fost si M-ati primit. Gol am fost si M-ati îmbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat, în temnita am fost si ati venit la Mine”. La întrebarea dreptilor „Când Te-am vazut flamând, însetat, strain, gol, bolnav sau în temnita si ti-am slujit – împlinind cele ce lipseau?”- vine raspunsul Împaratului: „Adevarat zic voua, întrucât ati facut unuia dintre acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut”. Din aceste cuvinte reiese atitudinea pe care noi, crestinii, trebuie sa o avem fata de semenii nostri în aceasta viata pamânteasca, pentru a avea parte de fericire în Împaratia lui Dumnezeu. Mântuirea sufletului este posibila numai atunci când slujirea noastra se îndreapta în orice loc, în orice timp sau situatie, fata de Dumnezeu si semeni. Slujindu-i pe acesti „frati prea mici” ai Mântuitorului, adica pe cei sarmani, Îl slujim pe Dumnezeu, izvorul nesecat de iubire jertfelnica fata de omenire. Sa fim încredintati ca pe acest drum al slujirii nu vom fi singuri, ci vom fi calauziti de Cel ce este „Calea, Adevarul si Viata”, Hristos Domnul, Care merge alaturi de noi, sprijinndu-ne si întarindu-ne.

Post Views: 52