(Luca 15,11-32)

Eroul principal al pildei este fiul cel mai tânar care, la un moment dat, încrezator în puterile sale si nemultumit de casa parinteasca, cere tatalui sau partea de avere si pleaca în lume. Pacatele în care a trait l-au saracit, l-au desfigurat. Parasit de prietenii de ticalosie, ajunge pazitor de porci si râvnea roscovele cu care se hraneau acestia. La un moment dat, vazându-se strain si gol si-a adus aminte de dragostea si bunatatea parinteasca si ia hotarârea eroica de a se întoarce acasa. Daca ne ducem cu gândul pe firul vietii noastre, am constata ca viata fiului risipitor are multe puncte asemanatoare cu a noastra. Care dintre noi, fie ca ne gândim la legatura noastra cu parintii trupesti, fie ca ne gândim la legatura cu Parintele ceresc, nu am avut momente de neascultare, de nesupunere, de împotrivire la sfatul sau la voia lor cea buna si folositoare? De câte ori nu ne-am socotit mai întelepti decât parintii sau mai puternici ca Parintele ceresc? De câte ori le-am calcat în picioare sfaturile si voia lor, si am abuzat de bunatatea lor, cautând sa ne faurim singuri fericirea? Rezultatul iesirii din „casa parinteasca” îl poate marturisi fiecare pentru sine. Sigur ca multumirea si fericirea pe care o cautam, pe care ne-a dat-o ca zestre Parintele ceresc, n-am aflat-o si nu o vom afla decât în comuniune si ascultare de El. E fericit acel crestin care, facându-si examenul vietii, poate lua hotarârea si poate spune: „Scula-ma-voi si ma voi duce la tatal meu”. Prilej si motiv pentru aceasta întoarcere este mereu bunatatea lui Dumnezeu, care ne atrage ca un magnet spre El. Priviti la tatal celor doi fii din pilda. El închipuie aici pe Parintele nostru ceresc. Când copilul cere partea de avere, putea sa-l refuze, sa-i spuna ca nu este vrednic de ea si nici în stare sa o administreze. Dar bunatatea Luistop_coloana îi respecta libertatea tânarului si îi da zestrea. Copilul pleaca în lume, dar ochiul Tatalui este mereu cu el si inima ranita de faradelegile fiului, nu înceteaza sa-l urmareasca, sa-l cheme tainic si sa-l astepte cu dragoste. Iar când îl zareste de departe, alearga înaintea lui. si în loc sa-l mustre pentru faradelegile lui, în loc sa nu-l recunoasca pentru urâtenia trupeasca si sufleteasca în care se întoarce acasa, în loc sa-l alunge, cu destula buna dreptate, dupa câte a facut, în loc de toate acestea alearga înaintea lui, se înduioseaza atât de mult si-l îmbratiseaza, si cazând pe grumajii lui, îl saruta. Bunatatea Parintelui ceresc nu-i numai o uitare a trecutului pacatos, nici numai o iertare îngaduitoare; ea l-a învaluit atât de mult pe fiul cel întors, încât a poruncit sa-l îmbrace în haine noi, sa-i puna inel în deget si sa taie viteleul cel mai gras. Toate aceste semne ale bunatatii tatalui din pilda sunt marturii si simboluri ale nemarginitei bunatati a lui Dumnezeu care înnoieste si renaste firea noastra când ne întoarcem în casa bunatatii Lui. El schimba sufletul si întreaga viata a celor ce vin la El cu cainta sincera. El face din cei ce au fost pacatosi, sfinti si pe toti îi învredniceste de bucuria de a sta la masa în care se da ca hrana Mielul lui Dumnezeu, Domnul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Post Views: 45