Redacția
SFANTUL IERARH NICOLAE Una din personalitatile cele mai cunoscute, mai iubite si mai ve-nerate ale crestinatatii este, fara indoiala, Sfantul Ierarh Nicolae, pe care Biserica Crestina il serbeaza in fiecare an la 6 decembrie. Este un sfant atat de popular, incat nu exista crestin care sa nu cunoasca, daca nu in intregime, viata lui, macar cateva crampeie din ea. S-a nascut in jurul anului 270 in orasul Patara din Lichia (sau Licia), in partea sudica a Asiei Mici, intre insulele Creta si Cipru. Parintii sai, ale caror nume se pare ca erau Teofan si Nona, oameni cu adanci convingeri crestine si cu multa ravna de a le pune in practica, au crescut pe fiul lor in duhul invataturii si al evlaviei crestine. Inca din frageda copilarie si-a facut remarcata evlavia crestina, hranindu-se cu cuvintele Scripturilor Sfinte, incat fiinta lui devenise „un sanctuar de nevinovatie si sfintenie”, petrecand ore in sir in rugaciune. Remarcandu-i vocatia de a sluji lui Dumnezeu, un unchi al sau, episcop al locului l-a hirotonit ca preot. Ramas orfan de ambii parinti, a mostenit toata averea pe care acestia au agonosit-o, dar pentru sine el foloseste doar strictul necesar, iar cea mai mare parte a mostenirii o foloseste pentru binefacerile materiale facute celor nevoiasi sau aruncati de viata in prapastia ruinarii si compromisului. Un astfel de om ajuns in dificultati materiale se vede pus in situatia de a-si arunca cele trei fete pe care le avea, in prapastia pacatului desfranarii, neavand posibilitatea de a le da zestre. Cu multa delicatete si discretie, Sf. Nicolae arunca in casa acestora cate o punga cu bani pentru fiecare din cele trei fete, salvandu-le de la moartea sufleteasca. Insufletit de ganduri nobile si de compasiune fata de cei saraci, a facut multe fapte de binefacere, ajutand multi orfani, vaduve si saraci. Pentru viata sa aleasa si pentru multele binefaceri facute celor nevoiasi, la putin timp dupa ce a murit episcopul din Mira Lichiei- o localitate apropiata de Patara- intreg clerul si credinciosii din Mira, intr-un glas, l-au ales ca arhiepiscop pe Nicolae. Alegerea sa s-a petrecut tocmai pe vremea ultimelor persecutii impotriva crestinilor, in timpul imparatului pagan Liciniu. Sfantul Ierarh Nicolae va fi aruncat in inchisoare si supus la chinuri. Va fi eliberat, impreuna cu alti crestini, din ordinul imparatului Constantin cel Mare, si se va intoarce in mijlocul pastoritilor sai. Ca ierarh participa la Sinodul I eccumenic de la Niceea, la anul 325, aparand dreapta credinta impotriva ratacirilor lui Arie. Datorita zelului sau pastoral, eparhia sa a fost singura eparhie necontaminata de ratacirile lui Arie. Vrednicia lui nu s-a limitat la latura invatatoreasca si sfintitoare, ci s-a dovedit si un adevarat mangaietor si ajutator al saracilor, parinte al orfanilor si aparator al vaduvelor. In mai multe randuri a reusit sa aprovizioneze cu grau pe locuitorii din Mira, amenintati cu foametea; a salvat viata a trei tineri osanditi pe nedrept la moarte. A fost iubit si cinstit de catre crestini nu numai in timpul vietii, ci si dupa moartea sa petrecuta la 6 decembrie 340. Este socotit patronul marinarilor si calatorilor, dar este foarte iubit si in lumea copiilor, caci fiecare dintre ei asteapta daruri de la acest sfant sau „Mos Nicolae”, in ziua praznuirii sale, asa cum asteptau si copiii saraci din vremea sa.
