Legume şi fructe mai scumpe decat anul trecut
E toamnă şi pieţele sunt pline de roade ca în poezia lui Ion Pillat. Unele sunt autohtone, altele de peste mări şi ţări. Certe este că faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, adică începutul lui septembrie, preţurile au săltat. Cu mult, la unele produse, la altele cu câţiva crăiţari, dar au săltat, iar asta înseamnă că traiul nostru e mai scump. Să luăm bunăoară piaţa agroalimentară din buricul Zalăului, unde încă din 2013 trebuia să fie dată în folosinţă o modernă hală agroalimentară. Dar asta-i altă poveste… Aşadar, răsfoiesc un ziar din 4 septembrie 2013, în care semnatarul acestor rânduri scria despre preţurile din piaţă din acea vreme. Merele, banalele mere, puteau fi cumpărate cu 1,5 – 2 lei kilogramul. Ieri nu găseai mere sub 2,5 lei kilogramul. Roşiile atunci puteau fi achiziţionate cu 2 – 2,5 lei kilogramul, acum găseşti roşii doar de la 3,5 lei în sus pe kilogram. Gogoşarii şi ardeii capia acum un an îi puteai cumpăra cu 3 lei kilogramul, iar anul acesta fără 4 lei pe kilogram n-ai ce căuta în faţa tarabei. Nici kilogramul de lebeniţă, fie ea din import, fie din Dăbuleni nu a scăzut sub 1,5 lei kilogramul, pe când anul trecut pe vremea asta preţul nu era mai mare de un leu. Curios este şi faptul că săptămâna trecută kilogramul de vinete putea fi cumpărat cu 1,5 lei, însă ieri preţul era mai mare cu cu un leu. stop_coloana
Explicaţiile pentru traiul scump
Valentin Duca, directorul executiv al Direcţiei Judeţene pentru Agricultură Sălaj, explică scumpirile ca factor de sezon. “Este perioada în care se fac proviziile pentru iarnă şi producătorii au observat că marfa de sezon trece. Aşa că au ridicat preţurile. Aşa-i comerţul nostru”. Nagy Rozalia, preşedinta Asociaţiei Legumicultorilor din Sălaj, spunea că, într-adevăr, faţă de toamna trecută se observă o creştere a preţurilor la legume, dar “această creştere este justificată de creşterea preţurilor la seminţe, la combustibil, la îngrăşămine, într-un cuvânt la imputuri. Dacă am merge pe preţurile de anul trecut, mulţi legumicultori ar lucra în pierdere.”
Numai că pentru cetăţeanul de rând, pentru cei cu venituri mici, fiecare bănuţ adăugat la preţ, fie de producători, fie de samsari, contează. Le mai uşurează buzunarul, împingându-i şi în acest fel spre luciul sărăciei.
