Legendarul Ioan Sonea, fostul primar din Cizer

Ioan Sonea, născut în anii ‘50, a rămas foarte popular printre bătrânii satului Pria. Sonea, aşa cum îl ştie luma, a murit în urmă cu patru ani, dar a lăsat în urma lui zeci de poveşti pe care le spun seara oamenii din Pria, stând pe laviță la masă, lângă o plăcintă pe plită cu groştior şi brânză. Le spun oamenii să se amuze. Și nu sunt puține legendele despre Sonea.

Cum s-a înălțat Măguria Priei până la cer

Sătenii din Pria povestesc întotdeauna cu zâmbetul pe față că Sonea era în stare să modifice altitudinea Măgurii Pria, care este cel mai înalt punct al județului. Legenda care circulă prin sat zice că Sonea, prin anii de glorie a regimului Ceauşescu, pe vremea când era primar al Cizerului, a vrut să modifice altitudinea Măgurii Pria. Masivul are 996 de metri, iar lui Sonea i-ar fi surâs o cifră rotundă, voia să aibă 1.000 de metri. Aşa că se ia Sonea al nostru să întrebe prin sat de câte căruțe de pământ mai e nevoie să înalțe Măgura. Se dădeau ceilalți de ceasul morții să-l oprească pe om de la asemenea nebunie. Greu a fost să găsească argumentul la care Sonea să devină sensibil. L-au lămurit în cele din urmă că isprava lui ar pune la muncă mulți geografi ca să schimbe miile de hărți care prezintă vârful cu 996 de metri. Dar Sonea tot nu s-a împăcat cu gândul. A făcut o cruce de lemn înaltă şi a pus-o de strajă în vârful Măgurii, a ieşit apoi mare scandal prin conducerea partidului comunist, care nu prea era de acord cu cele sfinte, dar crucea tot la locul ei e şi astăzi.

Poveşti din temniță

Circulă prin sat şi poveşti de când bătrânul Sonea a fost închis în temniță. Se zice că a făcut Sonea nuntă mare, şi a prânzit la nuntă numa’ mâncăruri alese, carne de vițel, care pe vremea regimului nu le prea găseai prin comerț. Bătrânul Sonea s-a pus să taie vițeii, numai că întâmplarea a făcut ca mai marii partidului comunist să audă de fapta bătrânului şi au dat ordin să-l închidă. Apoi să vezi poveşti cu viața lui în puşcărie. Cum mergea el cu porcii pe izlaz, şi când făta vreo scroafă raporta doi, trei purcelaşi, iar pe restu-i vindea. Se zice că mergea la păşune şi stătea cu sticla de şampanie ascunsă prin tufişuri şi fuma țigări de care nu găseai prin coperative. Da cică într-o zi, un prieten de celulă fură hainele unui stop_coloana paznic şi dă de bunătățurile lu’ Sonea pe sub pat. Apăi când dă ista de vede haine de paznic la patul lui, numa’ culcat şi raportați a făcut Sonea până să-i vadă fața. Se zice prin sat că o fost întrebat bătrânu’ ce o făcut el prin puşcărie. “Bucătar”, zice Sonea. “Apoi cum bucătar, mă Sone? Că tu ai patru clase, nimic nu te pricepi, de te întreabă cineva nu ştii nici să aduni”, se miră badea Vasile, sătean din Pria. “Dapoi, zice Sonea, nu m-ai întrebat ce bucătar Mno, io nu am fost bucătar la oameni, am fo bucătar la porci”, răspunde Sonea.
Și câte nu o mai făcut Sonea. Se zice că atunci când o ieşit din puşcărie a mers cu vaci la târg în Crasna. O țărancă de prin satul unde se întâlneşte pământul cu cerul l-a întrebat pe Sonea: “Am auzit ai făcut puşcărie?”. La care Sonea, zâmbăreț, zice: “Puşcărie nu am făcut io, că o fo făcută, eu numa am stat în ea”.
Cum l-a îmbătat Sonea pe Patriarh
Mai odată, pe când era responsabil de regiunea deluroasă a zonei Sălajului, o fost chemat Sonea la Comitetul Central al PCR. Și prian fiind, punea bătrânu@ în traistă pălincă, că doară este din belşug la Pria. Și o dat Sonea la Patriarhul României de la acea vreme pălincă. “No, be cu mine”, zice Sonea către Patriarh, “be că-i bună, că-i de prună”. Și bea Patriarhu… şi bea… până ce în încăpere de stăteai te îmbătai, aşe mirosea a pălincă. Și o trebuit să fie dus acasă să se hodinească patriarhu’.
Drum şi centrală cum nu ai mai văzut în Sălaj
A făcut bătrânu’ Sonea, Dumnezeu să-l odihnească, lucruri bune pentru Pria. Prin anii ’90, imediat după revoluție, a realizat prima centrală telefonică din județ care era numai a unui sat. Pria a fost singurul sat din Sălaj care a avut o centrală proprie de telefonie. A asfaltat pentru prima dată şi drumul Cizer – Pria, care de atunci a mai fost asfaltat o singură dată, anul trecut. Apoi, câte mai sunt numai sătenii care ne-or povesti or şti.