Văzând atâta corupție și hoție în țara asta, date la iveală în ultima vreme, mi-a venit să cred că nu mai avem legi care să le frâneze. Cu timpul am început să mă lămuresc, iar acum nu a mai rămas nici o urmă de îndoială. Avem legi “plămâdite” în Parlament, de către aleșii noștri care nu au fost proști, nu sunt proști, nici superficiali și nici neinformați. Majoritate dintre ei sunt pur și simplu hoți. Vreo 45 dovediți, ceilalți în curs… E firesc deci, ca și legile să fie date pentru hoți. Hoț la hoț îi face legea. Evident că mârșăviile nu se fac pe față. Ele întotdeauna vor avea un iz de democrație, o poleilală de consti-tuționalitate. Luăm un exem-plu biblic din Decalog. Să nu furi. Dacă e poruncă e simplu, n-ai voie să iei, să-ți însușești ce nu-i al tău, că focul Ghenei te mănâncă și toți drăcușorii îți vor dansa pe spinare. Dacă-i lege românească, aprobată de aleșii noștri, atunci lucrurile nu mai sunt chiar atât de simple. Se complică, vreau a zice. stop_coloana Să nu furi noaptea, în grup, premeditat, în formă continuată, să nu furi puțin. Dacă furi mult, procesul se prelungește până fapta se prescrie. Dacă ai dat destul ca să se prescrie iei o pedeapsă cu suspendare și nu ai de returnat prejudiciul. În cazul în care totuși ajungi după zăbrele, scrii câteva cărți și te eliberează condiționat, să-ți faci restul de pedeapsă, coada, cum zic pușcăriașii, la fără frecvență. Dacă lucrurile merg tot așa, nimeni nu verifică aceste cărți cum sunt scrise și ce valoare au, curând vom avea mai mulți scriitori după gratii decât afară.