Masacrul de la Beliș a fost un tragic eveniment petrecut la data de 8 noiembrie a anului 1918 pe moșia baronului János Urmanczy, în zona comunei Beliș din districtul Huedin al comitatului Cluj din Transilvania.

În cursul acestui masacru, peste 50 de români au fost uciși de către o unitate militară maghiară formată cu aprobarea ministrului de război al Ungariei și cu sprijinul deputatului Nándor Urmánczy, fratele baronului Urmanczy. Trebuie amintit că așezarea geografică a Belișului permitea exploatarea facilă a pădurilor iar pământul din acea zonă, care se afla în proprietatea baronului Janos Urmanczy, avea o suprafață de peste 16 mii de hectare, fiind ocupat în cea mai mare parte cu păduri de brad.

La exploatările forestiere de aici, precum și la fabrica de cherestea construită de baronul Urmánczy în sat, lucrau atât locuitorii comunelor din zonă, cât și câteva sute de prizonieri de război ai armatei austro-ungare: sârbi, italieni și ruși ,ce erau cazați în barăci și erau forțați să lucreze în condiții deosebit de dificile. La începutul luni noiembrie a anului 1918 prizonierii de război care lucrau la exploatarea forestieră din Beliș au întrerupt munca și au cerut conducerii fabrici să fie lăsați să plece acasă și să li se dea alimente pentru drum. Fiind refuzați, ei luat cu asalt magazia de alimente și au dat foc fabrici și depozitului de cherestea. Autoritățile politico-administrative austro-ungare din zonă au învinuit pe locuitorii satului Beliș pentru incendiu și a fost plănuită o expediție de pedepsire a localnicilor. În consecință, după cum am mai spus, cu aprobarea ministrului de război al Ungariei a fost organizat un detașament militar ce a fost pus sub comanda căpitanului Antal Dietric, un criminal cu o ură acerbă față de români.

Astfel, detașamentul s-a deplasat cu trenul de la Budapesta la Cluj cu un tren special, iar în ziua de 7 noiembrie a oprit în halta Bologa și militarii unguri au ucis zece un număr de șapte țărani români care mergeau la pădure sa-si taie lemne pentru iarnă, alți zece țărani fiind obligați să urce în tren. In continuare trenul a trecut prin fata carierei de piatra de la Morlaca de pe valea pârâului Calatele unde se găsea un alt grup de țărani români , iar aceiași soldați unguri au îndreptat mitralierele si au secerat mulțimea. Un număr de 12 ţărani români au căzut morţi iar trenul si-a continuat drumul pana la Huedin unde soldaţii unguri au fost primiţi cu muzi¬că şi băutură. Căpitanul Antal Ditrich a ordonat detaşamentului său sa-i îm¬puşte pe ţăranii luaţi din halta Bologa, însă după multe discuţii, li s-au cruţat viața, dar au fost rău bătuţi si desfiguraţi.

Trenul groazei si-a continuat drumul pana în localitatea Călățele, unde detaşamentul a plecat pe jos în direcţia castelului de la Beliş unde au ajuns în noaptea de 7 noiembrie , iar soldații au plecat la vânătoarea ţăranilor români. Unsprezece oameni au fost aduşi din sat si după ce i-au chinuit, au fost împuşcaţi în cap. In ziua de Sfântul Mihail si Gavril, pe 8 Noiembrie 1918 au fost omorâți peste 25 de oameni, care după ce au fost schingiuiți și ucişi, au fost aruncaţi în foc pentru a se șterge urmele crimelor comise .

Așa se face că anchetatorii, istoricii și analiștii care au studiat acest eveniment nu au ajuns niciodată la un consens referitor la numărul de civili morți în urma acestui masacru, masacru ce a avut loc tocmai când se purtau negocieri româno-maghiare la Arad pentru rămânerea Transilvaniei într-o federație cu Ungaria. Trebuie amintit că subiectul filmului „Capcana mercenarilor” , lansat în anul 1982 și regizat de către Sergiu Nicolaescu este inspirat din evenimente reale, respectiv din masacrul de la Beliş din iarna anului 1918 . Având o acțiune interesantă şi bine ritmată, filmul “Capcana mercenarilor” rememorează celor tineri si numai lor, masacrele antiromânești săvârșite de unguri în Transilvania acelor ani.

Sursa informației: Lecția de istorie https://www.facebook.com/LectiaIstorie/

Post Views: 487