În urma loviturii de stat de la 23 August 1944, România a ieşit din alianţa cu Germania și a declarat încetarea unilaterală a războiului împotriva Uniunii Sovietice. Însă dezamăgirea populației după trecerea României de partea Aliaților va avea loc destul de repede, asta datorându-se unui complex de factori, între care un rol important l-au avut abuzurile noului aliat sovietic faţă de România. Astfel, la data de 31 august 1944 o primă coloană blindată sovietică a intrat în București fiind primită de o delegație compusă din ministrul fără portofoliu, Constantin Titel Petrescu și de generalul Iosif Teodorescu, comandantul militar al capitalei. Populația capitalei a întâmpinat trupele sovietice în spiritul cel mai amical, deoarece odată cu venirea acestora, Bucureștiul nu mai era amenințat de distrugerile directe ale războiului. Însă, în ciuda propagandei oficiale, care îi prezenta pe sovietici ca pe niște eroi, intrarea soldaților din Armata Roșie în București a fost marcată de evenimente tragice precum: jafuri, violuri, furturi, confiscări, devastări, sechestrări de persoane și pe alocuri chiar și crime. Astfel că, după primele contacte amicale, relațiile dintre trupele sovietice și populație au devenit deosebit de încordate, mai ales că toate aceste fapte, ce erau întreprinse de militarii sovietici, nu erau niciodată sancționate de superiori. În afara trupelor sovietice, pe 31 august 1944 a intrat în București și divizia „Tudor Vladimirescu”, compusă din voluntari români recrutați din rândul prizonierilor de război de la Stalingrad, care doreau să lupte contra germanilor. Formată la începutul anului 1944, divizia a plecat spre front, unde la 21 august primise misiunea de a ataca Iașiul alături de trupele sovietice. Numai că evenimentele de la 23 august 1944 au avut ca rezultat neimplicarea ei în luptele contra trupelor românești, iar acest lucru a făcut ca divizia să fie trimisa spre București și să intre în oraș alături de trupele sovietice. Divizia „Tudor Vladimirescu” a fost prima unitate militară românească organizată după model sovietic, adică cu ofițeri politici, care odată sosiți în București, prima grijă a acestora, a fost să ia contact cu membrii partidului comunist și împreună să treacă la sovietizarea întregii societăți românești. În ceea ce privește intrarea trupelor sovietice în București la data de 31 august 1944, putem spune că deși teoretic erau aliaţi, când au intrat în capitală, sovieticii s-au comportat ca nişte dușmani, deoarece soldaţii şi ofiţerii Armatei Roșii au prădat civili, au dezarmat forţele de ordine româneşti şi au înjosit populaţia terorizată orașului, aceste fapte continuând pe tot teritoriul românesc.

Sursa informației: Lecția de istorie https://www.facebook.com/LectiaIstorie/