Nimeni nu se mai poate indoi de faptul ca Romania este o tara bolnava. Desigur, veti spune, toata Planeta este in suferinta, de ce sa sa ne ocoleasca pe noi „bolile” Pamantului? Pai, ar cam trebui sa ne ocoleasca. Ar trebui, pentru ca romanul de ieri si de azi a adus atata amar de jertfe, atatea ofrande pe altarul viitorului. Un viitor incert cu iz de ticalosie. Spun asta pentru ca prezentul pe care il traversam se afla la o raspantie de pofte hulpave si mizere, in care sudoarea celor multi tezaurizeaza averi nimaginabile pentru cei cativa. Ciocoii noi, descendentii lui Dinu Paturica, ticalositi de bunastarea furata in vazul zilei, usuca si iarba pe care o calca. Meseria lor de baza este uzurparea. Cei catarati in varful piramidelor de tot felul, sau altfel spus cei cu puterea zilei la picioare vorba lui Eminescu „Din noapte ei fac ziua/ Si-al zilei ochi inchid”. Adica, petrec pe unde nu te astepti, in stilul lor mitocanesc, impins spre grotesc, in deraderea unor supusi, infricosati de recesiune si somaj. Avutii, parvenitii vreau a zice, cei cu osul de ros in gheare nu au nici o grija. Ca argument al spuselor mele amintesc doar faptul ca bugetul ametit si violat de o politica falimentara indeamna vehement la stransul curelei pentru milioane de romani; salarii diminuate, concedii fara plata, impozite si taxe supradimensionate. Oamenii satelor, cati mai sunt, se inghesuieasc la ajutoarele sociale ori comunitare. Ogorul ramane parloaga, iar pietele sunt inundate de legume si fructe, carate la noi de te miri de unde. Spicuiesc la intamplare din pietele si buticurile Zalaului; struguri din Africa de Sud, ceapa si rosii din Turcia, cartofi din Grecia, salata din Olanda etc. Asta este. Ne place, ori nu ne place, Romania anului 2009 este bolnava. De o boala grea. Iar doctorii si leacurile intarzie.