Lucruri interesante într-un raport lansat public despre laptele și cornul din școli. În viziunea autorului, acest program, rezultatele lui de fapt, a început să lase de dorit la capitolul calitate, dar și la cel care se poate numi „ce-i mult strică”. Nici nu este greu de observat că în mai multe școli, de regulă din mediul urban, după ore rămân grămezi de cornuri, zeci de cutiuțe de lapte, care sigur nu se aruncă la tomberonul din curtea școlii, ci sunt „reciclate” prin porcul din gospodărie de personal, didactic ori nedidactic. Cine mai consumă în clasă? Copiii din familii nevoiașe sau în situații de risc, care nu-și permit pachețelul zilnic de acasă. Aceștia mănâncă de foame. N-au încotro. Mănâncă de ani buni un corn cu lapte. Însă nu-s chiar mulți. Am văzut la o școală din municipiu cum, tot la două zile, omul de la poartă iese într-un loc dosit cu cu sacul plin pe jumătate cu cornuri și-l oferă unui semen de-al său. Am vizitat o familie de dascăli și când a deschis frigiderul să mă servească am văzut zeci de cutiuțe cu lapte. Eu nu zic că laptele sau cornul au fost furate. Pur și simplu au fost lepădate de copii. Se satură și ei de aceeași gustare, uneori de calitate îndoielnică (cornuri tari, mucegăite, lapte brânzit). Și atunci te miri că autorul raportului lansat public se întreabă de ce se duc banii noștri pe îngrășarea porcilor altora, de ce nu se găsesc alte metode pentru a-i face pe cei mici să îngurgiteze cu plăcere hrana care li se oferă în școli? Guvernanții ar putea să răspundă.

Post Views: 59