Lancea de bronz de la Sâg

Printre piesele tezaurului descoperit la Sâg ce datează din jurul anului 1000 î. Chr. se numără și un vârf de lance turnat din bronz. Este o piesă masivă, ce măsura 34 de centimetri în lungime, cu o greutate de peste 300 de grame. Lama are forma unui romb alungit, cu nervură mediană și două laterale.

“Piesa se fixa într-o coadă de lemn cu ajutorul unui tub cu diametrul de circa 2,8 cm. Tubul era destul de îngust și scurtm fapt ce nu permitea fixarea unei cozi prea lungi și rezistente. Asemenea vârfuri de lance erau confecționate prin turnare în tipar din gresie compus din două valve pe care era redată piesa în negativ. Cel mai greu de realizat era însă tubul în care se fixa tija lăncii. În acest scop era realizat tot din piatră un <cep> ce era pus între cele două valve astfel încât bronzul fluid să curgă pe lângă acesta, iar după solidificare să rezulte un tub suficient de tare pentru a rezista în luptă sau la vânătoare. Două mici orificii practicate în tub erau folosite pentru a fixa mai bine tija de lemn cu ajutorul unor <cuie> de bronz”, ne explică Dr. Ioan Bejinariu, arheolog la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău.

Aceste vârfuri de lance masive, grele, se găsesc mai ales în descoperiri din zona Europei Centrale, în contexte arheologice datate la cumpăna mileniilor II – I î. Chr. În egală măsură puteau fi folosite ca și arme în luptă sau pentru a doborî vânatul masiv. Există pentru perioada respectivă, mai ales în lumea grecească, reprezentări ale unor războinici purtând sau luptând cu lănci.

“Puteau fi folosite ca și arme de aruncat, dar și în lupta de aproape. Sunt și reprezentări ale unor războinici aflați în care de luptă sau călare care poartă asemenea lănci lungi. Nu știm cum arătau cei care au deținut această zestre deosebit de valoroasă pentru acele vremuri, dar cu siguranță putem vorbi despre reprezentanți ai elitei războinice care controlau căile de distribuire a resurselor și a bunurilor de prestigiu. Pe aceste căi au ajuns în posesia unor bunuri produse la mare distanță de zona lor sau poate chiar ei au călătorit în zone îndepărtate în căutarea gloriei și a imortalității dorite de eroii vremurilor homerice”, explică Ioan Bejinariu.