Ioana Deac
Dragi cititori, odată cu începerea Postului Mare vă invit să aprofundăm mai mult misterul crucii și al suferinței.
Un om vroia odată să scape de propria sa umbră, dar tot ce interprindea nu-l ajută la nimic. Se zvârcoli pe pământ, se aruncă în apă, încercă să sară peste umbra sa. Totul era însă zadarnic.
Un înțelept asculta cu mare interes această istorioară, apoi spuse: ”Ar fi totuși foarte simplu să scape de umbră. ”Cum așa? întrebară curios cei care-l ascultau. Ce-ar fi trebuit să facă și n-a făcut?” Înțeleptul le răspunse: ”Ar fi fost suficient să se așeze la umbra unui copac.”
Epoca modernă propagă cultul efemerului, oferind valoare la ceea ce place și e frumos, vrând să determine oamenii să îndepărteze crucea din sfera existențială. Ni se înfățișează ca ideal o viața cu reușite lesnicioase, lipsită de efort, sacrificiu și suferință. Omul și-a creat un pseudo paradis iluzoriu.
Sunt două modalități de a ne raporta la cruce, ne spune Fulton Sheen: una să considerăm că nu are un scop; alta să luam în calcul existența unui scop.
”Doi oameni au privit printre gratii, afară.
Unul a văzut noroaie, celălat – stele.„
O zi minunată! Toate cele bune!
Redacția
Cuvinte frumoase și profunde!
Totul se face cu jertfa. Cu transpirație și inspiratie. O să iau și eu o parte din jettfa crucii de pe Golgota.